Reabilitarea rebelului: din consumator de droguri şi spărgător de bănci a devenit aliatul poliţiştilor în apărarea legii. I-a pus gardianului cuțitul la gât și i-a spus: „Nu mișcă nimeni!” Infracţiune gravă în CV-ul iniţiatorului Poliţiei Civice, o structură menită să-i depisteze pe hoţii din mijloacele de transport în comun din Iaşi. Pe vremea când era minor, Constantin Marincean a intrat într-un anturaj dubios şi a încercat să jefuiască o bancă din Vatra Dornei. A scăpat ieftin: în afară de câteva săptămâni în arest, nu a mai făcut puşcărie. La aproape şase ani de la eveniment, Marincean spune: „Poate dacă nu aş fi trecut prin atâtea experienţe, nu aş fi ajuns omul de astăzi”    

S-a remarcat prin iniţiativa avută pentru stoparea furturilor din mijloacele de transport în comun din Iaşi, organizând, împreună cu nişte prieteni, „Poliţia Civică“. Puţini ştiu însă că viaţa lui Constantin Marincean a fost una tumultoasă, cu un destin pe marginea prăpastiei.

Anturajul a decis

Constantin s-a născut la Belceşti şi mai are patru fraţi şi o soră. Este fiul cel mare al unei familii de profesori. Venirea la Liceul „Garabet Ibrăileanu“ din Iaşi a avut un efect negativ asupra tânărului care, încet-încet, a ajuns să facă parte din cercuri dubioase, care se ocupau cu aducerea şi vânzarea de droguri şi de etnobotanice. „Stăteam în cămin la Liceul Agricol şi aveam colegi din Republica Moldova. Aceştia aduceau drogurile. Stând cu ei, am început să fumez şi eu «iarbă». Un gram de mugure de cannabis se vindea cu 50-60 de lei. Dintr-un gram îţi puteai face vreo câteva ţigări. Făcând parte din acest anturaj, eu nu plăteam pentru droguri. Nu eram dependent, dar ajunsesem să fumez destul de mult“, povesteşte Constantin.

Viaţă nouă, cu datorii

Speriaţi că fiul lor a ajuns să facă parte dintr-un mediu rău famat, părinţii au hotărât, în vara lui 2011, să-l trimită pe Constantin la un unchi din Iacobeni, judeţul Suceava: „Părinţii au văzut că am probleme la şcoală. Au aflat şi de consumul de droguri şi au decis că ar fi mai bine pentru mine să mă rupă de acest mediu. Aşa am ajuns la Iacobeni. Din toamnă, am început să fac naveta la Liceului Teoretic „Ion Luca” din Vatra Dornei”.

Chiar dacă părinţii îi trimiteau bani în fiecare lună, Constantin avea nişte datorii de câteva mii de lei la nişte băieţi din Iaşi şi nu ştia cum să facă rost de bani. Aşa i-a venit ideea să jefuiască o bancă.

Un plan minuţios

A mers cu tatăl său la filiala din Vatra Dornei a BRD să-i facă un card şi atunci i-a încolţit în minte ideea de a da spargerea la bancă. A văzut că biroul este deschis şi că în spate este seiful. S-a dus de mai multe ori la bancă, s-a interesat şi a aflat că seiful are temporizator şi că se deschide cu câteva minute înainte de a veni maşina băncii să ia banii la Suceava. „Am urmărit şi am văzut că paza nu este grozavă. Erau doi agenţi de pază, care făceau cu schimbul. Nu aveau armă, ci doar un baston şi spray paralizant. Unul dintre ei era mai mic decât mine ca înălţime şi mai corpolent, deci nu m-ar fi putut prinde dacă ar fi fugit după mine, mai ales că eu am făcut atletism. Am văzut că maşina băncii venea la 13.20-13.26“, explică tânărul cum şi-a făcut planul de hold-up.

Marincean regretă faptele comise în trecut. „Un licean din Vatra Dornei a spart o bancă în pauza dintre ore”, scriau ziariştii în 2011, la momentul arestării sale 

„Nu mişcă nimeni! Ăsta e un jaf!”

Vineri, pe 30 septembrie, la ora 13.20, Constantin a venit la bancă îmbrăcat cu un trening peste hainele de şcoală, cu o pereche de încălţăminte sport, cu două numere mai mari decât purta în mod normal, pentru a nu fi recunoscut după urme. Rucsacul de şcoală l-a lăsat în pădurea din spatele băncii, şi-a luat un cuţit pe care îl cumpărase special, o şurubelniţă de-acasă de la unchiul său şi o geantă în care să pună banii. Şi-a pus o cagulă pe faţă şi a intrat în bancă. „Am intrat şi l-am lovit cu pumnul în piept pe agentul de pază. I-am pus cuţitul la gât şi am zis: «Nu mişcă nimeni! Ăsta e un jaf!» Mi-aduc aminte că o femeie a leşinat. Erau vreo zece oameni în bancă. M-am dus la ghişeu, am aruncat geanta şi i-am cerut unei angajate să pună banii. Aşa cum anticipasem, seiful era deschis şi banii pregătiţi. Mi-au pus în geantă banii. Dintr-un birou din spate a venit un poliţist, care a aruncat cu un scaun spre mine. Speriat, atunci am tras geanta, i-am tras cu genunchiul agentului de pază, care a căzut şi am fugit”, spune Constantin.

„Am fugit cu 300.000 de lei”

După ce a ieşit, Constantin a fugit în pădurea din spatele băncii. „La vreo patru minute, a sunat alarma. În pădure m-am dezbrăcat de trening şi mi-am pus alţi adidaşi. Toate hainele le-am pus în geanta în care erau banii. Pe urmă, am aruncat geanta într-un copac. M-am întors la liceu, cu gândul să ajung la ore. În momentul în care am vrut să intru în liceu, m-a oprit un poliţist. L-am lovit cu piciorul şi a căzut. Când am deschis uşa, a venit un alt poliţist şi m-a prins. M-au dus în spatele liceului şi m-au interogat vreo oră. Mi-am luat o bătaie! Unul dintre ei avea mâinile pline de sânge, de la cât m-a bătut. La un moment dat, un poliţist mi-a pus pistolul în gură, dar eu nu am recunoscut. Când se pregăteau să plece, s-a auzit în pădure cum s-a rupt craca pe care era geanta şi unul dintre ei a găsit-o. De-abia atunci am aflat şi eu că luasem 3 miliarde! Au venit şi doi poliţişti de la criminalistică şi atunci mi-am dat seama că nu mai pot nega“, explică tânărul.

Arest preventiv şi două săptămâni la Botoşani

A fost dus la poliţie, unde a dat declaraţie. A venit şi un avocat din oficiu. A doua zi a fost dus la procuror şi atunci a venit şi mama sa la Vatra Dornei să-l vadă. Timp de două săptămâni, Constantin a stat în arest preventiv la Suceava. „Am avut trei colegi de celulă la Suceava, la subsolul Poliţiei. Pe urmă, m-au dus, în sistem de carantină, la Penitenciarul Botoşani. Stăteam 30 de persoane într-o cameră de 50 de paturi. Condiţiile erau destul de bune. Pentru unii de acolo era mai bine decât acasă. În timpul zilei, ieşeam la «plimbător» jumătate de oră. Mai aveam o oră dreptul să stăm la televizor. Dacă te comportai frumos, poliţiştii te lăsau seara să te uiţi la televizor, la ei în birou. Aveam dreptul să dăm un telefon pe săptămână acasă, dar ne lăsau să sunăm de mai multe ori, folosind o cartelă telefonică“, adaugă Constantin, care a primit în final o condamnare la opt luni de închisoare, cu suspendare. „Înainte de a da sentinţa, i-am spus judecătorului că nu cred că voi reuşi să mă reabilitez vreodată, dar că aş vrea să-mi termin studiile şi să fac şi eu, totuşi, ceva bun cu viaţa mea“, rememorează Constantin.

A lucrat în armată

După ce a ieşit din închisoare, s-a întors la şcoală şi a terminat liceul. Pe urmă, a lucrat în construcţii. A fost bucătar, şofer şi mecanic. Câteva luni a lucrat în armată. A locuit temporar în Iaşi, Cluj şi Vatra Dornei. Acum, tânărul, care lucrează la o firmă din Iaşi, spune că nu regretă ce a făcut şi crede că toate experienţele trăite până acum l-au ajutat să realizeze că în viaţă nu poate obţine ce-şi doreşte decât prin muncă. „Dacă e să mă uit înapoi, nu cred că regret ceva. Poate dacă nu aş fi trecut prin atâtea experienţe, nu aş fi ajuns omul de astăzi şi nu aş fi înţeles ce înseamnă, într-adevăr, să munceşti pentru a avea ce-i al tău. Asta sper să se înţeleagă din povestea mea“, conchide Constantin Marincean.

Varianta procurorilor

În sentinţa prin care a fost condamnat, procurorii susţin că fapta lui Marincean a fost doar tentativă şi că acesta nu a furat nici un ban deoarece a fugit după ce a primit riposta unui agent de pază şi a unui martor ocular. La decizia de suspendare a pedepsei a contat faptul că Marincean era minor şi că a avut o atitudine sinceră în timpul anchetei. El a fost obligat să desfăşoare 120 de ore de activităţi în folosul comunităţii la Primăria Vatra Dornei şi să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. 

Uşeriu a devenit o vedetă la nivel naţional

Precedentul Uşeriu

Singurul român care a reuşit să câştige cel mai dur maraton din lume, Ultra 6633, Tiberiu Uşeriu, are o poveste întrucâtva asemănătoare cu cea a lui Marincean. Într-o carte despre viaţa sa, Uşeriu a recunoscut că a avut o tinereţe petrecută după gratii. „Mi-am ispăşit pedeapsa. Am început la 22 de ani să comit jafuri armate şi am fost prins la 25. Am fost condamnat pentru jafurile care le-am făcut la 23 de ani de închisoare. Eram căutat, am fost prins de două ori, am evadat din 2006 şi 2008 şi la un moment dat din cei 23 de ani (am primit 13 ani în Germania şi nouă ani şi în Austria şi trebuia să fac amândouă pedepsele), în 2006 comunitatea europeană a cumulat aceste pedepse şi a trebuit cea mai mare pedeapsă. Am executat cei 13 ani însă şi din aceştia am făcut 2/3… (…). Sunt reabilitat din punct de vedere infracţional”, a dezvăluit Uşeriu.