Candidatul independent este printre ultimii reprezentanți ai generației Năstase-Băsescu-Stolojan, cu o mare experiență politică și cu abordări subtile pe marile teme naționale și externe

„Un președinte independent va asigura echilibrul politic în mod real”, spune Cristian Diaconescu

Politicianul acuză pasivitatea președintelui Iohannis în politica regională pe flancul estic al Uniunii Europene, dar apreciază că România este un stat predictibil în parcursul spre lumea liberă

Diaconescu nu crede că scorurile electorale de la alegerile parlamentare vor permite alte coaliții, pe Stânga sau pe Dreapta

„Regiunea Moldovei a fost mai prost tratată de Centru decât alte regiuni. Iașul nu are proiecte pe care Bucureștiul să le potențeze deși granița de Est ar trebui să fie o prioritate națională”, mai spune Cristiann Diaconescu

Reporter de Iași: – Ce poate face un candidat independent dacă printr-un miracol ajunge președintele țării? I se aliniază partidele și instituțiile-cheie astffel încât să poată conduce statul în mod efectiv?

Cristian Diaconescu: – Constituția din 2003 are o serie de prevederi destul de specifice despre momentul în care se creează sistemul politic. Practic, o majoritate propune președintelui un candidat de prim-ministru. În acel moment, acest tip de propunere intră în zona dialogului. La rândul său, președintele este cel care constituțional concretizează această propunere, trimițând-o spre Parlament. Deci, indiferent de configurația politică, rolul președintelui în acest parcurs este unul determinant.
Sunt o serie de prevederi constituționale care ar trebui reevaluate în ceea ce privește relația cu Guvernul sau relația cu Parlamentul a Președintelui după ce se omologhează conducerea țării, dar acesta este un alt subiect. Deci din acest punct de vedere, indiferent cum se configurează politic, avantajul unui președinte independent este acela de a nu da un anume tip de preferință partidului din care provine sau pe care l-a condus.

„Coaliția majoritară trebuie să asigure logica democratică în România”

Reporter de Iași: – Temerea în România este că, în sistemul semi-prezidențial, partidele pot izola un președinte mai puțin dorit, aflat în afara intereselor proprii, și atunci se ajunge la criză politică și blocaj. Poate un președinte independent să se impună și să păstreze un rol important în treburile statului?

– Ar fi o premieră, nu avem o experiență din acest punct de vedere, fără doar și poate. În perioadele anterioare, într-o formă sau alta, diverse coaliții și în diverse alianțe, președintele și-a impus partidul de unde a provenit. În momentul în care a plecat din funcție, partidul pe care l-a sprijinit s-a desființat.

– Dacă dumneavoastră ați ajunge mâine Președintele României spre ce coaliție ați înclina? Una condusă de Stânga sau una de Dreapta?

– Nu aș impune o coaliție. Ține de seriozitatea partidelor care au fost votate să își propună coaliții. Contează foarte mult ce program are și persoana prim-ministrului legat de coaliții, pentru că numai acolo se mai poate interveni ca președinte. Orice înseamnă o variantă care iese din logica democratică sau din ceea ce înseamnă parcursul spre lumea liberă și spre sistemul de valori al lumii libere este exclus.

Evaluarea lui Iohannis: a fost prea puțin activ la nivel regional

– Cu siguranță l-ați analizat în detaliu pe actualul președinte. În câteva cuvinte, ce trebuia Klaus Iohannis să facă și nu a făcut în acești 10 ani?

– În primul rând, fiecare președinte al României trebuie judecat în contextul în care a acționat. Unii președinți, într-o situație prealabilă parcursului spre lumea liberă. Alții, în contextul începerii procesului de integrare, când orice altă temă trecea pe Planul 2 față de to-do listul pe care trebuia să-l ducem la bun sfârșit. Ultimii președinți, în contextul în care eram deja în Alianța Nord Atlantică și Uniunea Europeană, deci intrasem într-un sistem al lumii libere, dar care are reguli foarte clare.
Aș putea face o evaluare legată mai ales de planul extern. Din acest punct de vedere, a asigurat predictibilitatea. Este important ca, în percepția partenerilor noștri, să nu intrăm într-o zonă de surprize care merg pe contrasensul convenit consensual.
Există trei piloni în politica externă: o reprezentare bine-argumentată în Uniunea Europeană și NATO, parteneriatul strategic și rolul regional pe care îl are România. Din punctul de vedere al proiecției noastre regionale, s-a făcut, după părerea mea, extrem de puțin. Partenerii europeni sunt extrem de interesați ca atunci când apar situații de criză, primii care fac un anume tip de proiect de securitate să fie cei din regiune. După aceea să aibă loc cooperarea și sprijinul. Modelul statelor baltice, Norvegia, Danemarca, ulterior, Suedia, Finlanda și Polonia. Se întâlnesc foarte des, au networking foarte bine conturat și, în acel moment, solicitările de sprijin adresate Washingtonului, Parisului sau Berlinului sunt mult mai simplu de formalizat în interiorul organizațiilor.
În condițiile în care nu avem un proiect regional, dar riscurile și amenințările sunt aceleași în zona Mării Negre, este complicat de înțeles de ce fiecare stat din zonă încearcă în bilateral să obțină diverse teme.

– Iar în plan intern, ce anume a făcut sau nu a făcut Klaus Iohannis?

– În plan intern a repetat ce au făcut președinții dinaintea sa. Partidul care l-a trimis la Cotroceni trebuia sprijinit în orice formă, chiar dacă la un moment dat a generat un anume tip de preocupare. Este clar un anume tip de determinare strict pentru a ține Partidul Național Liberal la guvernare.

Instabilitatea bugetară poate vulnerabiliza România

– Este România o țară doar aparent stabilă, dar străbătută de dezechilibre macro la nivel economic și al funcționării instituțiilor? Este această stabilitate o falsă impresie? Este România un stat funcțional?

– Este un stat funcțional.

– Analiza tehnică arată faptul că traversăm o criză bugetară în momentul acesta, dar nu o conștientizăm.

– Dacă ar fi să ne uităm la cifre, deficitele bugetare sunt extrem de serioase. La jumătatea lui octombrie, Guvernul trebuie să meargă la Bruxelles și să facă o prezentare pentru a proroga posibile decizii care ar putea să ne coste economic, în ceea ce privește deficitele. Stabilitatea este percepută și din perspectiva unor vulnerabilități pe care ți le provoci în România din punct de vedere politic care pot fi maximizate.
Eu i-am luat în serios pe PSD și PNL când au spus că stăm împreună la guvernare pentru a crea un anume tip de context sigur. În momentul acesta, este un război hibrid în desfășurare care urmărește să genereze suspiciuni în legătură cu procesele democratice. De asemenea, susceptibilitatea cetățenilor în ceea ce privește funcționarea instituțiilor. În momentul în care apar dispersii politice, instituțiile se opresc. Intern, acest lucru este cât se poate de natural. Extern, lipsa de stabilitate te afectează pe piețe, poți să ai o problemă cât se poate de complicată.
O țară sustenabilă din împrumuturi, o țară în care consumul prevalează, în ceea ce privește aportul la produsul intern-brut, o țară dependentă, aceste instabilități te țin la cheremul instituțiilor financiare, a zonelor de piață.
Alte serii de probleme care nu sunt analizate în România și care, pe termen mediu, ar putea crea factori de instabilitate: de exemplu, decarbonizarea și tranziția la economia verde. Unele evaluări arată că fiecare stat ar trebui să aloce 750 de miliarde de euro pe an ca acest proces să devină efectiv.

Alegerile din SUA vor influența soluția în Ucraina

– Sunteți mai degrabă pentru o pace cu pierdere de teritorii în Ucraina sau pentru un război agonizant, care la un moment dat va îngheța? Este timpul de partea Rusiei sau, dimpotrivă, paradoxal, împotriva Rusiei?

– Un răspuns ceva mai aplicat pot să dau după prima marți din noiembrie, când vor fi alegerile în Statele Unite. Nu va fi o soluție care să rezolve totul pe loc. Etapizarea este în felul următor: ceea ce se urmărește astăzi are un dublu scop, în primul rând, încetarea focului, iar, în al doilea rând, ca părțile să accepte intrarea într-un proces de negociere.
Această negociere cu privire la anumite regiuni poate dura luni sau ani de zile. Practic, sunt trei variante: fie o victorie totală, fie un armistițiu prin simpla oprire a focului, fie un armistițiu plus un tratat de pace. Un tratat de pace trebuie negociat, iar semnalele de până acum arată faptul că dincolo de aspectul bilateral, poate avea și un cadru multilateral, adică să fie state garante. Unde ar ajunge o astfel de negociere este foarte greu de spus.
În primul rând imi doresc să se oprească violența, în al doilea rând să existe un plan strategic de reconstrucție a Ucrainei și, în ultimul rând, o soluție negociabilă privind predictibilitatea pe termen mediu și lung al angajamentelor Federației Ruse.

–  Ați invocat alegerile din Statele Unite, sugerați că democrații și republicanii au opțiuni substanțial diferite față de soluția în Ucraina?

– Kamala Harris ar avea o politică de continuitate Obama-Biden, presupunând un sprijin constitent pentru Ucraina, un dialog extins în ceea ce privește coordonarea cu europenii. Trump este președintele tranzacționist, are ideea de a bate balma în 48 de ore și preferința pentru dialogul bilateral.

„Moldova a fost mai prost tratată de Centru față de alte regiuni”

– Cum vedeți dv. evoluția globală în câteva domenii-cheie în următorii 10-20 de ani?

– Esențial este, ca țară, să fim la masa negocierii. De asemenea, termenul de resetare globală, care se află pe masa cancelarilor occidentali europeni. Cuprinde o Europă cu cinci viteze. O zonă specială de decizie a statelor euro, statele în afara zonei euro, cu flancul estic cu argumente de securitate suplimentare față de ce se întâmplă la vest de Viena. Din acest punct de vedere, sunt aproape convins că se va merge spre un anume tip de conivență în legătură cu zone buffer, mai ales limitrofe zonelor de interes ale Federației Ruse.

– Este Moldova, ca regiune, mai prost condusă decât Ardealul, sau mai prost tratată de către Centru?

– Ca să aleg dintre variantele propuse, mai prost tratată de către Centru. Din punct de vedere strategic, este inadmisibil să nu avem infrastratuctura mare, care, desigur, ne ajută și ca cetățeni, dar în cazul unei invazii, o amenințare ar presupune o reacție calculată în ore, complicată din punct de vedere al infrastructurii. Sunt bani din PNRR care trebuiau utilizați pentru infrastructura de cale ferată (oportunitățile de moment de natură militară pot fi folosite prin calea ferată), iar acest lucru nu s-a întâmplat.
În legătură cu Iașul, care este o zonă universitară de sute de ani, bine conturată și extrem de interesantă, nu vedem niciun fel de proiect de la București care să potențeze această capacitate. Moldova ar trebui privită ca o prioritate, mai ales pentru că pe aici trece linia frontului cu Ucraina, de aici pleacă sprijin și cooperare în ceea ce privește Republica Moldova.

– Există o prejudecată, o conspirație dacă vreți, conform căreia baronii locali din zona Moldovei beneficiază de o anumită autonomie, dar în schimb nu emit pretenții în distribuirea resurselor la nivel național, iar marile investiții iau drumul Munteniei, Olteniei și Ardealului.

– Dacă așa ceva există, înseamnă că nu mai trăim într-un stat de drept. Înseamnă practic faptul că undeva există o conivență de natură infracțională care ne-ar aduce ca similitudine cu state de pe alte continente.

Principalele teme ale unui președinte: rolul extern, Justiția, moderarea între instituții și societate

– Ce poate face un președinte cu adevărat într-un mandat de cinci ani?

– În primul rând, Președintele este titularul politicii externe. Suntem în al treilea moment major de inflexiune, ca și complexitate, după 1990 și momentul aderării. Titularul politicii externe își are adăugată, în acest moment, componenta de apărare, putem spune că apărăm chiar lumea vestică. Există un raport cost-beneficii care între parteneri funcționează.
În al doilea rând, avem latura Justiției. Președintele poate participa la ședințele CSM pe care le prezidează. Cred că este momentul ca singura Instituție care poate intra în decizia sistemului magistraturii să fie acolo, să adopte decizii.
În al treilea rând, moderarea între Instituții, acomodarea poziționărilor politice în relația instituții-societate. Din acest punct de vedere, prin dialog cu scop executiv, Președintele poate aborda probleme din educație, problemele din sănătate, din cultură. Ține de profesionalism, înțelepciune și, mai ales, să nu ne așteptăm ca Președintele să aibă timp să își învețe meseria la Cotroceni, pentru că în perioada în care își învață meseria, vin alții și conduc România.

– Și ce poate face un președinte în al doilea mandate, ce planuri ar trebui să aibă pentru a le duce la bun sfârșit în 10 ani?

– După părerea mea, proiectele din primul mandat trebuie să aibă o inerție foarte mare și în al doilea mandat, indiferent de cine este președinte. Trebuie să ai un anume tip de proiecție trans-guvernamentală, trans-politică, pentru a avea cu adevărat proiecte pe termen lung. Nu se pot lua decizii instantanee.

„Cred că PSD și PNL vor rămâne împreună”

– Riscați un pronostic post-electoral în privința formării unei majorități, sunt posibile niște alianțe surpriză?

– Cred că va prevala forța de partid, cred că PSD și PNL vor forma în continuare guvernarea. Nu cred că scorul electoral va permite formarea unei majorități între alte partide.

– Considerați România o țară bine administrată? Suntem mai aproape de Elveția sau de Venezuela?

– De Elveția, slavă Domnului, pentru că am intrat într-un sistem de valori.

– Vă satisface starea justiției din România?

– Pentru un răspuns mai complet ar trebui să fiu în interiorul sistemelor, dar privind din exterior, din perspectiva cadrului legal în care funcționează aceste Instituții, totul este în regulă. În 2004 am negociat direct capitolul Justiție. Însă sunt probleme la nivelul percepției publice. A apărut un soi de neîncredere în actul justiției și e nevoie de anumite reglaje.

– Ne vor băga ungurii în Schengen, așa cum se discută în mediul informal, sau este o cauză pierdută?

– Este o inadmisibilă lipsă de profesionalism să ne obișnuim partenerii că pe teme care ne interesează în mod direct pierdem succesiv. Se creează un anume tip de precedent care generează un tip de slăbiciune care ne poate costa pe termen lung.

–  În 10 ani, cât durează două mandate de președinte, care credeți că vor fi evoluțiile politice în privința blocurilor doctrinare? Va mai exista USR, va mai exista AUR?

– Cred că evoluțiile conservatoare chiar spre radicalism, indiferent de câte problem generează astăzi în Europa, fie se vor adapta, fie se vor modifica. Va trebui să apară un alt tip de sistem politic, pentru că partidele tradiționale – nu vorbesc numai de noi, vorbim de Franța, vorbim de Germania – au un deficit de încredere publică enormă, care nu cred că va putea fi recuperat și se vor transforma în altceva.

– A avut loc o evoluție în clasa politică din România sau avem parte de o involuție? Am avut alegeri prezidențiale la care candidau Năstase, Stolojan, Băsescu, Isărescu, iar acum avem Ciolacu, Ciucă, Simion, Lasconi.

– Este o chestiune de involuție. Un lucru pe care îl știau cei invocați era că poporul român dorește în Occident, în lumea liberă. Acum politica este pur națională.

– Credeți că Serviciile Secrete ar trebui să fie demilitarizate?

– Președintele de unul singur nu poate face acest lucru.