fbpx
 
LABORATOARELE PRAXIS. Determinare Virus herpes simplex (HSV1, HSV2) Anticorpi IgG/IgM - test confirmare

LABORATOARELE PRAXIS. Determinare Virus herpes simplex (HSV1, HSV2) Anticorpi IgG/IgM - test confirmare


Familia Herpesviridae cuprinde peste 100 de virusuri ce pot infecta omul oricând pe parcursul vieții. Dintre acestea, agenţii cu semnificaţie clinică pentru patologia umană sunt: virusul herpes simplex cu cele doua tulpini (HSV-1 și HSV-2) alături de citomegalovirus, virusul Esptein -Barr și virusul varicelo-zosterian.

În privinţa infecției cu HSV-1 şi HSV-2 nu se poate face o demarcaţie clară a simptomelor pe care le determină dar, în general se admite că HSV-1 produce simptome localizate în jumătatea superioară a corpului iar HSV-2 este de obicei implicat în infecţiile genitale.

HSV-1 determină infecţii cu poartă de intrare tegumentară sau mucoasă. De obicei pătrunderea sa în organism se face la nivelul unei soluţii de continuitate la nivelul tegumentului sau mucoasei bucale sau la nivelul conjunctivei oculare. Datorită replicării virale active la nivelul porţii de intrare se produc simptome locale caracteristice: - gingivo-stomatita acută (erupţie veziculo-ulcerativă) si keratoconjunctivita. Replicarea are loc şi la nivelul ganglionilor limfatici regionali. După depăşirea acestora se produce viremia iniţială cu localizarea consecutivă a virusului la nivelul unor viscere. In cazurile de insuficienţă a sistemului imun al gazdei se pot produce forme severe de boală cu diseminare viscerală masivă: herpesul generalizat (meningita) si meningo-encefalita herpetică.

Infecţia primară este adesea achiziţionată în copilărie prin contactul intim cu persoane infectate. După remiterea simptomelor locale, infecţia persistentă poate evolua cu perioade asimptomatice alternând cu episoade de reactivare a căror intensitate şi frecvenţă tinde să descrească cu vârsta. În cazul episoadelor recurente de keratoconjunctivită herpetică există pericolul afectărilor oculare severe ireversibile.

Infecţia cu HSV-2 se produce prin contact sexual, pătrunderea virusului în organism făcându-se la nivelul unor soluţii de continuitate ale mucoasei genitale. De asemenea, HSV-2 poate fi transmis vertical (de la mama infectată la nou-născut). Deoarece, de obicei, infecţia cu HSV-1 se produce la vârste tinere (copilărie), infecţia cu HSV-2 este cel mai frecvent dobândită sub formă de infecţie iniţială (mai rar ca infecţie primară).

La ambele sexe leziunile veziculare sunt însoţite de adenopatii inghinale. Episodul iniţial este urmat de recurenţe cu frecvenţă variabilă. La nou-născut HSV-2 se transmite de la mama infectată, în cursul naşterii (prin traversarea canalului cervico-vaginal infectat). Simptomatologia apare la câteva zile de la naştere şi ea variază de la apariţia câtorva vezicule tegumentare până la erupţii veziculo-ulcerative generalizate însoţite de visceralizare (afectare hepatică, cerebrală) cu posibilă evoluţie letală.

Diagnosticul infecției

Infecția primară este întotdeauna însoțită de aparitia anticorpilor de tip IgM specifici, care sunt produși in saptamana de la infectare si persista aproximativ 6 saptamani. Reactivările virusului pot sau nu să determine niveluri detectabile de această clasă de anticorpi. În cazul unui rezultat echivoc se impune retestarea peste 1-2 săptămâni.

Creșterea semnificativă a nivelului de anticorpi IgG este înregistrată în probele de ser pereche examinate în timpul infectiei primare precum si in timpul unei recurente. Anticorpii specifici IgG apar la 2 sau 3 săptămâni după infecția primară, cu toate acestea, pot apărea și după câteva luni și rămân în mare parte la niveluri reduse pe tot parcursul întregii vieți a persoanei infectate.

 În schimb prezenţa anticorpilor IgG într-o singură probă nu este suficientă pentru a face distincţia între o infecţie activă şi o infecţie produsă în antecedente. Confirmarea unei infecţii active se face prin efectuarea anticorpilor IgM, urmarirea unei creşteri semnificative a anticorpilor IgG în dinamică.

Noua tehnica folosita de Laboratorul Praxis este inovativa, prezinta o sensibilitate si o specificitate ridicata, identifica si diferentiaza anticorpii specifici HSV1 si HSV2, dar este destinata si confirmarii rezultatelor pozitive sau la limita ale probelor analizate anterior prin ELISA sau metode serologice diferite.

De asemenea, panelul folosit evalueaza infectia primara- stadiul incipient sau tardiv, cat si o infectie de reactivare prin cuantificarea anticorpilor specifici impotriva urmatoarelor tipuri de antigene virale:

Avantajul major al acestui test este eliminarea reactiilor incrucisate, stabilirea stadiului infectiei si ulterior a unei scheme de tratament corespunzător.


Citeste si...
Nota
(0 voturi)
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Arhiva ReporterIS

« Aprilie 2024 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30