La bărbați, AMH este secretat de celulele Sertoli ale testiculelor, promovează regresia ductului Müllerian și inițiază dezvoltarea fenotipică masculină. Determinarea AMH la barbati este utila in evaluarea tulburarilor de dezvoltare sexuala si fertilitate masculina.
Concentratiile serice de AMH sunt crescute la baieti cu varsta sub 2 ani si apoi scad progresiv pana la pubertate cand exista o scadere brusca.
La femei, AMH este produs și secretat de celulele granuloasei ovariene de la aproximativ 36 de săptămâni de gestație până la menopauză. Nivelul AMH este foarte scăzut și abia detectabil în perioada neonatală; cu toate acestea, o creștere modestă are loc la câteva săptămâni după naștere, iar vârfurile sunt atinse în jurul vârstei de 25 de ani. Ulterior scad progresiv cu varsta, devenind nedetectabil la menopauza.
Datorita diferentelor de gen in concentratiile de AMH, masurarea sa are utilitate in evaluarea sexului, a functiei gonadale, a fertilitatii, cat si ca marker tumoral gonadal.
Deoarece grupul de foliculi mici în creștere este paralel cu numărul total de foliculi primordiali, AMH reflectă rezerva ovariană. În timpul fazei foliculare timpurii, numărul foliculilor antrali (AFC) și nivelurile de AMH sunt corelate. Spre deosebire de alți biomarkeri pentru rezerva ovariană, cum ar fi FSH și inhibina B, nivelurile de AMH fluctuează minor în timpul ciclurilor menstruale normale.
Deși variabilitatea individuală a AMH este scăzută, studiile au arătat o corelație inversă intre vârsta pacientelor și gradul de fluctuație a AMH, ceea ce a indicat că femeile tinere cu rezerve ovariene de obicei mari au avut fluctuații mai mari ale nivelurilor de AMH.
Pe măsură ce fondul folicular ovarian scade odată cu vârsta, se schimbă și markerii rezervei ovariene. Nivelul de FSH crește după vârsta de 35 de ani , în timp ce nivelul de inhibină B scade odată cu vârsta. Până la vârsta de 40 de ani, nici FSH, nici inhibina B nu prezintă o corelație certă cu vârsta. Aceste modificări endocrine par să apară atunci când numărul de foliculi scade semnificativ.
Pe scurt, AMH a arătat o scădere longitudinală în timp, după atingerea vârfului (25 ani), sugerând că AMH reflectă declinul pool-ului folicular ovarian cu vârsta mai bine decât orice alți markeri de rezervă ovariană.
Când foliculii primordiali sunt recrutați, AMH este produs inițial în celulele granuloasei ovariene. Expresia AMH continuă să crească până când foliculii primordiali s-au dezvoltat în foliculi antrali mici de aproximativ 4-6 mm în dimensiune. Când foliculii au atins 8 mm, nivelurile de AMH scad rapid, devenind nedetectabile în fazele dependente de hormonul foliculostimulant (FSH) sau în foliculii care prezintă semne de atrezie. Foliculii antrali care produc mai puțin AMH sunt mai sensibili la FSH, ceea ce permite creșterea și continuarea ovulatiei. AMH poate regla în jos capacitatea de aromatizare a celulelor granuloasei, ceea ce reduce producția de estradiol (E2) până la selecția foliculară finală. Când foliculii au crescut suficient, nivelurile de AMH scad rapid, în timp ce producția de E2 crește rapid după aceea. Această tranziție a nivelului E2 se corelează cu selecția foliculară dominantă. E2 are acțiune opusă prin receptorul de estrogen (ER) β și ERα asupra expresiei AMH. Deoarece foliculii dominanti au mai mult ERβ decât ERα, E2 inhibă transcripția AMH prin ERβ.
Testul AMH este o investigație de laborator eficientă și ușor de realizat din sânge, iar nivelul acestui hormon ajută la identificarea potențialelor riscuri de infertilitate și facilitează luarea unor decizii informate cu privire la planificarea familială și a unei eventuale sarcini.
Un nivel ridicat de AMH sugerează o rezervă ovariană mare, în timp ce un nivel scăzut poate indica o scădere a fertilității, datorată unei rezerve ovariene reduse. Acest test este folosit pentru a anticipa modul în care o femeie ar putea răspunde la tratamentele de fertilitate, cum ar fi stimularea ovariană în cadrul fertilizării in vitro (FIV). Femeile cu niveluri mai ridicate de AMH tind să răspundă cu un număr mai mare de foliculi la finalul stimulării ovariene, producând de cele mai multe ori și un număr mai mare de ovocite pentru recoltare.
Rezultatele analizei AMH pot indica mai multe aspecte, de aceea este important de menționat faptul că interpretarea rezultatelor se realizează în contextul clinic individual al fiecărei paciente.
În ceea ce privește tehnologia de reproducere asistată, AMH a fost utilizat în mod eficient ca marker pentru a prezice răspunsul ovarian la stimulare. Utilizarea clinică a AMH a fost recent extinsă și accentuată. Au fost investigate utilizările AMH ca marker predictiv al debutului menopauzei, instrument de diagnostic pentru sindromul ovarului polichistic și evaluarea funcției ovarelor înainte și după operațiile ginecologice sau agenții gonadotoxici, cum ar fi chimioterapia.
Implicatii clinice ale testului AMH
Analiza AMH poate fi efectuată în special dacă există ingrijorari privind fertilitatea sau pentru planificarea unei sarcini. De asemenea, pe măsură ce femeile se apropie de menopauză, testul AMH poate oferi o perspectivă asupra duratei rămase de fertilitate.
Un alt avantaj al efectuării analizei este faptul că, spre deosebire de alte teste de fertilitate, nivelul de AMH rămâne relativ constant pe parcursul ciclului menstrual, permițând flexibilitate în programarea recoltării.
Analiza nivelului de hormon anti-Mullerian (AMH) este o investigație de reală importanță în contexte clinice precum:
- Diagnosticul infertilității – AMH este adesea testat la femeile care se confruntă cu dificultăți în conceperea unei sarcini. Nivelurile de AMH pot oferi informații despre rezerva ovariană, contribuind la stabilirea cauzelor potențiale ale infertilității.
- Evaluarea fertilității înainte de tratament – În cazul femeilor care urmează să înceapă tratamente pentru infertilitate, analiza AMH poate ajuta la personalizarea tratamentului și la anticiparea răspunsului la stimularea ovariană.
- Pacientele care doresc să planifice momentul concepției pot utiliza analiza AMH pentru a obține o estimare a rezervei ovariene și a fertilității.
- Pentru pacientele care iau în considerare criogenizarea ovulelor pentru utilizarea lor în viitor, nivelul de AMH poate oferi informații valoroase despre numărul de ovule care ar putea fi recoltate.
- Analiza poate fi folosită pentru a ajuta la diagnosticarea și monitorizarea anumitor afecțiuni din sfera ginecologică.
Nivelul de AMH poate fi folosit și pentru diagnosticarea anumitor particularități, cum ar fi sindromul ovarelor polichistice. Sindromul ovarului polichistic (PCOS) este una dintre cele mai frecvente tulburări ale ovulației. Nivelul seric de AMH este de două până la trei ori mai mare în rândul femeilor cu PCOS decât în rândul femeilor normo-ovulatorii, în concordanță cu numărul crescut de foliculi antrali mici în PCOS . Producția de AMH este foarte crescută (de până la 75 de ori) în celulele granuloase ale ovarelor polichistice anovulatorii, comparativ cu cea din celulele granuloasei ale persoanele sanatoase din bratul de control. Numărul de foliculi mici (2-5 mm în dimensiune) a fost corelat pozitiv cu severitatea tulburărilor menstruale în PCOS, în special la femeile cu amenoree. Folosind un nivel prag de AMH de 11,4 ng/mL, AMH seric ar putea prezice amenoreea cu specificitate de 91,7% și sensibilitate de 79,4% în PCOS. Luate împreună, aceste constatări implică faptul că pacientele anovulatorii cu PCOS au un număr crescut de foliculi antrali mici producatori AMH, ceea ce duce la un micromediu dominant AMH, care interferează cu acțiunile FSH asupra foliculilor, ducând la anovulație și amenoree.
Contracepția orală
Parametrii rezervei ovariene sunt mai mici în rândul femeilor, care folosesc decât cele care nu utilizează contraceptive orale combinate (COC).Numărul total redus de foliculi antrali și suprimarea FSH ar putea explica scăderea nivelurilor de AMH la utilizatorii de COC față de cei care nu utilizează. Din acest motiv, clinicienii ar trebui să fie precauți atunci când evaluează rezerva ovariană la utilizatorii de COC. Nivelul real de AMH și AFC sunt probabil cu 20% mai mari decât valorile măsurate la utilizatorii de COC. Se știe că efectul supresor al COC se reface în 3-6 luni. Atunci când se consiliază utilizatorii de COC cu privire la durata lor de viață reproductivă și starea de fertilitate, nivelul AMH sau AFC singur nu ar trebui să fie utilizat, dar ar putea fi folosit ca o valoare de subreferință.
Obezitatea
Este bine cunoscută pentru efectele sale negative asupra reproducerii, inclusiv disfuncția ovulatorie, infertilitatea, avortul spontan și alte complicații ale reproducerii. Un studiu transversal al nivelurilor de AMH în relație cu BMI (index masa corporala) la o vârstă reproductivă târzie (interval, 35–47 de ani) a dovedit că femeile cu un BMI ≥30 kg/m2 aveau niveluri de AMH cu 65% mai mici decât femeile cu un BMI 30 kg. /m2. Din cauza metabolismului hormonal alterat la femeile obeze, a fost descrisă o asociere inversă a BMI și AMH.
Deoarece chimioterapia este dăunătoare fertilității feminine, cercetătorii au încercat să prezică riscurile de scădere a rezervei ovariene la femeile cu chimioterapie planificată. Un studiu prospectiv al femeilor tratate chimioterapic pentru cancerul de sân precoce a arătat că funcția ovariană pe termen lung după tratament a fost previzibilă folosind nivelurile serice de AMH înainte de tratament. Această valoare predictivă a nivelului seric de AMH a fost superioară vârstei, precum și nivelurilor de inhibină B și FSH. Valorile limită primare ale nivelului de AMH pre-chimioterapie au fost 2,84 ng/ml pentru prezicerea menstruației în curs.
Testarea hormonului anti-Mullerian (AMH) oferă informații importante în evaluarea fertilității, dar vine cu anumite limitări. Una dintre principalele constrângeri este incapacitatea de a prezice momentul exact al menopauzei. Deși nivelurile scăzute de AMH sunt adesea asociate cu apropierea menopauzei, nu există o corelație directă care să permită o predicție exactă.
În plus, deși un nivel ridicat de AMH poate sugera un răspuns bun la stimularea ovariană în cadrul procedurilor de FIV, acest lucru nu garantează succesul implantării sau al sarcinii, deoarece succesul FIV depinde de mai mulți factori.
De asemenea, testul AMH măsoară cantitatea, dar nu și calitatea ovulelor și nu poate identifica alte probleme de fertilitate.
BIBLIOGRAFIE
1.Lee MM, Donahoe PK. Mullerian inhibiting substance: a gonadal hormone with multiple functions. Endocr Rev. 1993;14:152–64.
2.Durlinger AL, Visser JA, Themmen AP. Regulation of ovarian function: the role of anti-Mullerian hormone. Reproduction. 2002;124:601–9.
3.Clinical application of serum anti-Müllerian hormone in women;So Ra Oh, Sun Yi Choe, and Yeon Jean Cho
4.Rajpert-De Meyts E, Jorgensen N, Graem N, Muller J, Cate RL, Skakkebaek NE. Expression of anti-Mullerian hormone during normal and pathological gonadal development: association with differentiation of Sertoli and granulosa cells. J Clin Endocrinol Metab. 1999;84:3836–44.
5.Hehenkamp WJ, Looman CW, Themmen AP, de Jong FH, Te Velde ER, Broekmans FJ. Anti-Mullerian hormone levels in the spontaneous menstrual cycle do not show substantial fluctuation. J Clin Endocrinol Metab. 2006;91:4057–63.
