JD Vance a contestat statul de drept din România și a identificat „băieții răi” ai momentului chiar în rândul aliaților SUA, în timp ce numele lui Vladimir Putin nu a fost nici măcar menționat, se arată într-o analiză CNN.

S-a simțit ca un discurs care, dacă ar fi fost postat pe rețeaua X, ar fi provocat cu siguranță reacții în comunitate.

Vicepreședintele SUA JD Vance, urcând pe scena de la München, pentru a eviscera totalitarismul din Europa. Dar nu pe cel de la Moscova, mai ales după invadarea sălbatică a Ucrainei. În schimb, l-a găsit în ​​aliații Ucrainei din Uniunea Europeană. „Inamicul din interior”, așa cum l-a numit el, în Europa, care își închide adversarii și se teme de proprii alegători.

Pentru marea majoritate a audienței, atât din München – cât și din restul Europei – acesta este tweetul în care comentariile cititorilor iau o turnură conspirativă. Dar, în timp ce München-ul spera să audă mai multe detalii despre planul de pace al administrației Trump, a fost în fapt lovit de o litanie bizară, post-adevăr, de plângeri asupra războiului cultural și o încercare de a semăna îndoieli serioase cu privire la integritatea electorală din Europa.

Prima a fost sugestia că votul prezidențial recent anulat al României a fost cumva o încercare de a refuza alegătorilor alegerea lor. Pentru a fi clar, România a anulat anul trecut doar primul tur al votului prezidențial în care un candidat de extremă-dreapta, pro-rus, a câștigat pe puțin un loc în turul doi, deoarece instanțele au fost de acord cu dovezile agențiilor de informații ale României că a existat o ingerință semnificativă din partea Rusiei. Vance se opune statului de drept în România, dar și sentimentului pro-rus și interferenței electorale.

Nu este clar la cine se referea când a spus că aliații săi europeni și-au cenzurat oponenții sau „i-au băgat în închisoare – fie că este liderul opoziției, fie o creștină umilă care se roagă în propria ei casă sau o jurnalistă care încearcă să transmită știri”. Suna ca în Germania de Est în anii 1950 – o lume geografică situată la doar câteva sute de kilometri la nord, unde aceste orori din epoca sovietică sunt încă amintiri vii.

Vance a spus că „vechile interese înrădăcinate” se „ascundeau în spatele cuvintelor urâte ale erei sovietice precum dezinformarea”. Pentru a fi clar, mulți din sală proveneau chiar din ocupația brutală a fostei Uniuni Sovietice. Nu aveau nevoie să li se predea despre modul în care autoritarismul aruncă o minciună pentru a scuza guvernarea săracă și crudă asupra minorității.

Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a reacționat rapid, spunând despre cuvintele lui Vance că sunt „inacceptabile”. El s-a opus „impresiei pe care a creat-o vicepreședintele Vance că minoritățile sunt suprimate sau reduse la tăcere în democrația noastră. Știm nu numai împotriva cui ne apărăm țara, ci și pentru ce facem asta”.

Vance s-a lansat apoi într-o diatribă amplă despre cum libertatea de exprimare ar fi încătușată în Europa. El a citat cazul unui bărbat arestat pentru că s-a rugat în tăcere lângă o clinică de avort din Marea Britanie. Noile legi din Marea Britanie spun însă că activitatea politică este interzisă la 150 de metri de clinicile de avort pentru a preveni hărțuirea femeilor atunci când caută ajutor medical – nu e chiar același lucru. Avortul este o problemă mai puțin fierbinte în Europa decât în ​​Statele Unite și are loc cu mult mai puține controverse.

Plângerile lui Vance au lovit în centrul unei diferențe cheie în rolul libertății de exprimare în Europa și Statele Unite, o democrație mult mai proaspătă. În Europa, libertatea de exprimare este esențială și consacrată în lege, dar la fel este și responsabilitatea pentru siguranța cetățenilor. Unele sisteme juridice europene sugerează că acest lucru înseamnă că nu poți striga în mod fals că există un „incendiu” într-un teatru aglomerat și să scapi de pedeapsă dacă busculada rezultată provoacă vătămări pur și simplu pentru că aveai dreptul să strigi „foc”.

În Statele Unite, Primul Amendament înseamnă că poți striga orice vrei. În epoca smartphone-urilor și după 11 septembrie, Europa a interzis anumite activități extremiste online. Este încă ilegal să pledezi pentru naziști în Germania și nu ar trebui să fie controversat sau misterios de ce.

Presa extrem de rebelă din Europa este un semn vibrant al libertății sale de exprimare. Și partidele marginale despre care Vance a spus că lipsesc de la conferința din München sunt în creștere în popularitate. Nimeni nu este cu adevărat închis.

În mod evident, Vance pregătise de mult această tiradă ca o armă de pornire pentru încercarea celei de-a doua administrații Trump de a alimenta populismul în Europa. Continentul cu care a vorbit este însă puțin mai înțelept acum, după primul mandat al lui Trump, cu unele experimente populiste care deja s-au încheiat cu un dezastru electoral – ca în Regatul Unit, unde Partidul Conservator a fost exclus de la putere.

CNN: Putin nu a fost menționat. Băieții răi erau chiar aliații SUA 

Vance a vorbit într-o sală foarte conștientă de amenințarea pe care populismul de extremă-dreapta o reprezintă pentru ideologia mainstream și moderată și de provocările imigrației care au cuprins Europa, pe care Vance o critică cu o xenofobie abia acoperită.

Dar adevărata figură care se profila mare în camera căreia i s-a adresat febril era șeful Kremlinului, Vladimir Putin. Păcatele de care au fost acuzate publicul și Europa au loc, în realitate, în Rusia. Putin nu a fost menționat. Ucraina a fost menționată doar trecător. Băieții răi erau chiar aliații Statelor Unite. Și adevărata amenințare la adresa democrației occidentale a fost ea însăși.

Nu ar trebui să fie nevoie de o înțelegere extinsă a istoriei pentru a ști că este urât să vorbim în acest fel la München. Europa a mai fost aici. După cum a spus George Orwell, când praful ultimului mare război terestru s-a așezat în 1949, „comanda esențială” a Partidului a fost „să respingă dovezile ochilor și urechilor tale”. Vance a cerut asta și a făcut-o să sune ca o virtute.

Sursa: Știrile PRO TV