La 13 ianuarie 1937, mureau în tranșee, la Majadahonda, pe atunci un sat din apropierea Madridului, Ionel Moța și Vasile Marin, șefi legionari, înrolați voluntar în Războiul Civil Spaniol, de partea generalului Francisco Franco.

Fuseseră loviți de un obuz al republicanilor. În tranșee, alături de cei doi, s-a aflat și prințul Alexandru Cantacuzino, care a relatat momentul morții într-o carte de memorii, notând că ceasul lui Moța s-a oprit la cinci fără un sfert, iar prin haina lui străpunsă și sfârtecatã s-ar fi văzut drapelul românesc, pe care Moța și-l pusese în jurul brâului.

Dacă moartea de pe urma obuzului a fost considerată de opoziția comunistă drept lipsită de glorie, legionarii români au fost comemorați în mod public, în fiecare an, de către o parte din spanioli.

Chiar și la 87 de ani distanța de la eveniment, adică în ianuarie 2024.

Comemorarea românilor de către un segment de extremă dreaptă al societății spaniole nu se datorează, așa cum s-ar putea crede, importanței istorice a asaltului republican de la Majadahonda, din ianuarie 1937, pentru că evenimentul în sine nu a fost unul decisiv în evoluția Războiului Civil Spaniol.

Are loc datorită faptului că în cinstea celor doi legionari români morți în Spania a fost ridicat un monument pe care autoritățile spaniole nu au reușit să îl dărâme, indiferent de pârghiile și deciziile administrative invocate, fie că a fost vorba de Legea Memoriei Istorice din 2007, de Hotărârea consiliului municipalității Majadahondei din 2015 sau de Legea Memoriei Democratice din 2022. 

Citește articolul integral pe PRESShub