În ziua după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi.

Conform tradiţiei, în ziua următoare marilor praznice, sărbătorim persoanele care au slujit ca instrumente ale evenimentului prăznuit sau care au avut un oarecare rol în săvârşirea lui. Astfel, a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, precum indică Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii : „Întru această zi, prăznuim pe însuşi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu…”.

În calendarele româneşti, această zi este trecută ca fiind sărbătoarea Sfintei Treimi. Denumirea aceasta, de dată mai nouă, reprezintă probabil o influenţă catolică (la catolici Sfânta Treime e sărbătorită în prima Duminică după Rusalii). În sec. XII, nici în Apus nu era încă generalizată o asemenea sărbătoare, ci era privită în unele mănăstiri că o inovaţie; ea a fost stabilită definitiv în Apus abia la 1334. În calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe însă, Lunea de după Rusalii este numită încă Lunea Sfântului Duh, ca în Penticostar. În schimb, adorarea Sfintei Treimi pare a face mai degrabă obiectul expres al slujbei din Duminica Rusaliilor (vezi stihira lui Leon Despotul, de la Slavă…, la „Doamne, strigat-am” din slujba Vecerniei: „Veniţi, popoare, să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei ipostasuri…”). De aceea, în arta iconografică rusă, praznicul Cincizecimii e reprezentat de obicei prin cei trei îngeri din scenă „Filoxeniei lui Avraam” (aşa cum a zugrăvit-o Andrei Rubliov). În calendarele mai noi ale Bisericii ruse Sâmbăta Rusaliilor e numită „a Treimii” (Troitkaia), iar Duminică Rusaliilor e indicată că „Ziua Sfintei Treimi”.

Sfânta Treime

„Dogma despre Treimea dumnezeirii sau a unităţii întreit ipostatice este o dogmă cardinală, deoarece are implicaţii asupra întregii învăţături creştine.

S-au păstrat două metode de a prezenta misterul Treimii: tradiţia apuseană porneşte de la unitatea firii dumnezeieşti la identitatea persoanelor; tradiţia răsăriteană pleacă de la realitatea ipostasurilor în care Se manifestă Dumnezeu la consubstanţialitatea lor, urmând principiul că identitatea lucrării probează unicitatea naturii.

Credinţa într-un singur Dumnezeu, personal (monoteismul) este învăţătura principală care s-a descoperit în Vechiul Testament (Ies. 20, 2-3; Deut. 6, 4; Îs. 43, 10-11) şi care s-a păstrat şi în Noul Testament (Mc. 12, 29; În 17, 3).

Descoperirea personală a lui Dumnezeu s-a exprimat în istoria Vechiului Testament, mai ales, prin „legămintele” pe care Dumnezeu le-a încheiat cu poporul Izrael, (cf. Fac. 17, 2). Astfel, Dumnezeul tuturor devine părintele unui popor: „Am să vă primesc să-Mi fiţi popor, iar Eu să fiu Dumnezeul vostru” (Ies. 6, 7).

Ce nu ai voie să faci în Lunea Sfântului Duh

În Lunea Sfântului Duh, nu este bine să te cerți cu nimeni, acest lucru îți poate aduce necazuri. Rusaliile sunt zâne ale apelor, astfel ca nu este bine sa înoți sau să te speli nici în a doua zi de Rusalii.

De la Duminica Rusaliilor, timp de noua săptămâni, nu este bine sa culegi plante tămăduitoare. Nu te urca in pomi, nu te duce in locuri înalte si nu calatori departe de casa.

De asemenea, nu este bine să muncești în această perioadă, pentru că zânele se înfurie pe cei ce nu le respecta si nu sărbătoresc aceasta ocazie.

Sursa: România TV