PMP a intrat în ADU, alături de USR şi Forţa Dreptei, dar ei sunt în alianţă la Iaşi cu PNL din 2020 şi nu vor să rupă această înţelegere pentru că sunt angrenaţi în proiecte comune: funcţii, bani, oportunităţi.
Răzvan Timofciuc a devenit votul de aur al lui Mihai Chirica după ce a fost exclus din USR, negociindu-şi propria sa chivernisire: un post de viceprimar şi un salariu de 3.000 de euro, plus o perspectivă pe termen lung de a rămâne în administraţie cu o funcţie de conducere şi un venit lunar care să-l scoată, la propriu, din foame. Omeneşte, e de înţeles. Viaţa în Opoziţie, ca simplu soldat, e dură.
Avem însă alţi doi consilieri USR care demisionaseră la sfârşitul anului trecut şi formează împreună cu deputata Cosette Chichirău o nouă formaţiune: Curaj. Momentan, tot partidul încape într-o garsonieră.
Aproape toţi reprezentanţii politici din Iaşi se află în disonanţă cognitivă: PNL e plin de pesediști aduşi de Mihai Chirica, PMP consumă ultimele resurse reziduale ale gloriei de altădată a lui Traian Băsescu, fiind mai pragmatici decât orice virus din natură, PSD negociază pe sub masă cu PNL absolut orice, iar foarte curând vor apărea bandele dezorganizate din AUR şi SOS, care luptă cu sistemul deşi toţi provin din toate partidele existente vreodată în România. În coadă, USR şi Forţa Dreptei trăiesc drama unei lungi abstinențe în Opoziţie, ca un deşert ce li se întinde în faţă, cu doar câteva vârfuri care vor avea onoarea să se sacrifice în Parlament şi la Bruxelles.
În esenţă, nu se mai înţelege nimic: avem încrucişări între toate partidele, sunt toţi consangvinizați cu o viteză de replicare uimitoare, ca nişte buburuze bălţate, având pe spate tot spectrul culorilor. Toţi au şi-un pic de bleu şi-un pic de roşu şi verde, mov, galben, toţi sunt vopsiţi în toate picăţelele.
Pentru că toţi sunt mutanţi. Toţi provin din altceva. Toţi obţin un profit personal. Niciunul nu urmăreşte un proiect comun, de dezvoltare a unui oraş sau a unei regiuni şi, implicit, a ţării. Ei nici nu ştiu, săracii, ce este de făcut, n-au o gândire strategică, nu răzbat cu mintea mai departe de interesul lor mărunt: maşini, case, avere. 99% din conducătorii Iaşului nici nu ştiu ce lipseşte Iaşului, care sunt suferinţele ieşenilor, nici măcar nu le trece prin cap dacă e nevoie de o Centură, o axă nouă de transport rapid, de săli de concerte multe şi mici sau puţine şi mari, de creşe, şcoli, spitale, de liberalism sau centralism de stat.
Acestor oameni le lipseşte proiectul, viziunea dincolo de burţile lor umplute. Acest stup nu produce miere, fiind format din albine sterile. Le dai zahăr şi-l consumă pentru ei, atât. Mihai Chirica se suceşte de 10 ani în jurul cozii, promiţând ca o moară stricată, dar fără să propună nimic concret. Singurele lucruri cu care ne-am ales la Iaşi, un spital regional, un Terminal, un capăt de autostradă, nişte tramvaie noi, sunt proiecte naţionale impuse, cu chiu cu vai, de nişte negociatori de la Centru. Singuri, n-am făcut nimic pentru noi. Nici măcar o intersecţie între două mari bulevarde. Mihai Chirica este mutantul perfect al acestei faune mutilate genetic. Sluga lui Nichita, traficantul de autorizaţii, negustorul ilicit al tuturor parcărilor publice, combinatorul ideal al bugetelor extorcate prin bunuri şi servicii, boierul cu vile primite la cheie şi al cărui singur proiect de viaţă este construirea unui palat de 900 mp, cu piscină interioară. Pentru el şi atât.
Lipsa unei Puteri unite în jurul unor proiecte serioase, dar cu o nomenclatură stufoasă, îmbogăţită în stil colonial, este ceea ce reprezintă Iaşul în acest moment. Bugetul din 2024, la fel ca în ultimii 20 de ani, întreţine acelaşi marasm de iluzii şi jaf organizat. Sute de studii şi proiecte care nu se fac niciodată, risipă uriaşă în domenii neimportante, lipsa investiţiilor esenţiale, refuzul de a reforma o administraţie obeză sunt de fapt un plan de furat. Nu e nimic de ţinut minte în acest buget. În 2024 nu facem niciun pas în faţă pentru Iaşul viitorului. Reluăm proiecte cu finanţări pierdute în ultimii 10 ani şi le programăm pentru a mai fura o dată. Nicio idee de a construi ceva măreţ. Nicio idee cu adevărat valoroasă. Minciuni şi bani drenaţi.
Buburuzele noastre bălţate nu fac miere. Se hrănesc şi atât.
