Pe scurt, Stelian Ion era hotărât să-l numească procuror şef la DIICOT pe Horodniceanu, iar Iohannis voia pe altul. Nu neapărat că ar avea ceva cu procurorul ieşean, ci pur şi simplu scos din minţi că Stelian Ion nu se consultă cu Cotroceniul, că nu-i cere şi lui acordul.
Tensiunea dintre ministrul Justiţiei şi preşedinte ține de aproape un an tocmai pe această chestiune: USR încearcă să facă nişte numiri provocatoare, fără consultări şi influențe ale unor mari cercuri de interese, tocmai pentru a pune Sistemul în situaţie incomodă. Stelian Ion îl voia pe cel mai mai puţin docil om la şefia DIICOT. Preşedintele semnează la sfârşit decretul de numire sau nu semnează. Îl punea şi pe şeful statului într-o poziţie ingrată.
Pentru Iohannis nu episodul ultim era problema, ci pur şi simplu era exasperat de afronturile şi impertinența cu un lung istoric al acestui extrem de încăpăţânat Stelian Ion. Ordinul a fost al lui Iohannis. Culmea, Florin Cîțu n-avea nimic împotriva numirii lui Horodniceanu, dimpotrivă, îl agrea.
Cîțu a scos la interval PNDL total inexplicabil. Nu sunt bani nici în bugetul de anul acesta, nici în bugetul de anul viitor, tema şi urgentarea ei sunt artificiale. PNL şi USR-PLUS puteau cădea de acord asupra unui calendar, scoteau un HG prin care stabileau regulamentul de eligibilitate şi standardele de cost, ca un exerciţiu preliminar al unui program naţional ce va fi lansat la o dată neprecizată. Cîțu se ducea cu acest HG la Congresul PNL şi toată lumea era mulţumită, nu cădea cerul peste nimeni.
Controlul Justiţiei e totuşi o temă serioasă în societate, ne afectează mai mult decât realizăm. PNL a burduşit aeroporturile şi Portul Constanța cu firme căpuşă care trag milioane de euro din servicii decontate fără niciun efort. E plin de vechi securişti, colonei şi generali care orbitează în jurul ministerelor, unde sug contracte, şi oferă mai departe protecţie baronilor locali, care apoi îşi fac de cap cu toţi acoliţii lor, care nici măcar nu au treabă cu politica, sunt de partea tuturor, indiferent de alegeri.
DIICOT poate pune cap la cap dosarele acestor reţele, aceasta e criminalitatea organizată, dar dincolo de un interes concret a intervenit exasperarea Cotroceniului în relaţia cu Stelian Ion.
Paradoxal, Cîțu nu era un adversar al zdruncinării sistemului judiciar şi oricum era mult mai predispus la cruciade anticorupţie decât Orban. Pur şi simplu a executat ordinul lui Iohannis, într-o răfuială personală, pentru că acesta l-a făcut mare lider. Fapt menţionat destul de explicit şi de Valeriu Stoica.
Cea mai mare bucurie a PNL, dar şi a PSD, este ieşirea USR din câteva ministere şi întoarcerea la butoane a unor oameni ca Bode. Românii habar n-au ce paşi uriaşi înapoi se vor produce în numai câteva zile. În multe judeţe se vor face chiolhanuri, e o revigorare bruscă a Mafiei. Întoarcerea lui Orban, îndepărtarea lui Drulă, Mihăilă, Ion e o înfrângere uriaşă a oamenilor de rând, care nu realizează acest lucru. Inechităţile, subdezvoltarea, jaful continuă.
