Ziua Nașterii Mântuitorului este o sărbătoare cu o puternică semnificație pentru lumea creștină, care de-a lungul timpului a născut și foarte multe superstiții.
Crăciunul - cea mai iubită şi mai aşteptată dintre toate sărbătorile populare şi creştineşti ale românilor - este însoţită, în fiecare an, de multe tradiţii şi obiceiuri. La 25 decembrie creştinii sărbătoresc Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. El a venit pe lume într-un sat liniştit, unde a sosit, la ceas de seară, Fecioara Maria - care, simţind că i-a venit sorocul să nască, a bătut la o poartă, cea a lui Moş Ajun, şi i-a cerut găzduire. Moş Ajun i-a spus că este om sărac şi a trimis-o la fratele său mai mare şi mai bogat, Moş Crăciun, conform volumului "Cartea de Crăciun" de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).
Crăciuneasa - soţia lui Moş Crăciun - era o femeie miloasă şi bună la suflet, aşa că i-a oferit adăpost Maicii Domnului, însă nu în casă, pentru că se temea de mânia lui Moş Crăciun, ci în grajdul animalelor. Acolo l-a născut Fecioara Maria pe Iisus. Când Moş Crăciun a aflat cele petrecute, s-a mâniat şi i-a tăiat mâinile soţiei, dar Fecioara Maria a făcut o minune - a pus mâinile Crăciunesei la loc, a suflat peste ele şi mâinile s-au lipit. Uimit, Moş Crăciun a înţeles minunea, iar la venirea magilor a aflat că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus. El s-a căit şi a cerut iertare lui Dumnezeu, devenind astfel primul creştin şi sfântul cel mai bătrân - soţul femeii care a moşit-o pe Fecioara Maria. Această minune a dus la transformarea lui Moş Crăciun într-un om blajin, plin de bunătate şi de compasiune. De atunci, sărbătoarea Crăciunului e însoţită de colinde şi mesele rituale.
Tradiţia legată de Moş Crăciun, care împarte daruri copiilor cuminţi în noaptea de 24 spre 25 decembrie, a apărut în secolul al IX-lea. Imaginea lui este cea a unui bătrân îmbrăcat într-un costum roşu cu blăniţă albă pe margini, purtând cizme negre şi căciulă roşie şi având o barbă mare şi albă, notează volumul amintit.
Vestea Nașterii lui Isus este anunțată de prezența colindătorilor care se duc din casă în casă pentru a anunța venirea pe lume a Mântuitorului și pentru a le transmite urări de bine gazdelor. Acestea din urmă, îi răsplătesc cu mere, nuci, dulciuri, dar și bani.
Tradiția spune că este un semn rău dacă gazda refuză să-i primească pe colindători sau dacă ușa casei lor este încuiată, gestul lor va fi pedepsit de Dumnezeu.
În Preziua Ajunului și de Ajun, gospodinele pregătesc bunătățile care vor umple masa de Crăciun. Ritualul femeilor a căpătat o simbolistică magică, fiind asociat cu sporirea belșugului casei.
În Ajun se împodobește bradul, probabil este unul dintre cele mai așteptate momente ale anului, în special pentru copii. Alături de părinți, copiii împodobesc bradul ca noaptea Moș Crăciun să vină pe horn și să așeze cadourile sub el.
Tot în Ajun se sacrifică și porcul. Conform tradiției este interzisă tăierea animalului în perioada postului, întrucât vasele se „spurcă” din cauza sângelui animalului sacrificat și strică postul gazdelor.
În plus, atunci trebuie să se facă curățenie în casă și să se pregătească mese îmbelșugate pentru a avea un an plin de rodnicie.
Prin tradiție, este de bun augur să ne împodobim locuința cu flori roșii (Floarea Crăciunului și Cactusul de Crăciun) și coronițe din ramuri de brad. Aceste vegetale de culoare roșie și verde inspiră membrilor familiei gânduri bune, armonie și păstrează sentimentele de dragoste în familia noastră.
Prin tradiție, zilele de 24, 25, 26 și 27 decembrie reprezintă, de fapt, cele patru anotimpuri. Data de 25 decembrie prevestește cum va fi vremea în vara anului 2016, ziua de 24 decembrie anticipează vremea în primăvara care vine; data de 26 decembrie anticipează cum va fi toamna următoare- ploioasă sau secetoasă. De asemenea, în ziua de 27 decembrie vom afla cum va fi vremea în iarna anului viitor. Cunoscând aceste amănunte, vom ști cum să ne programăm prioritățile pe parcursul anului.
Prima persoană care ne calcă pragul trebuie să fie un bărbat brunet. Acest oaspete aduce norocul în casa și în viața noastră. Tradițiile strămoșești ne învață să evităm să primim în casa noastră un bărbat roșcat pentru că tot anul ne vom confrunta cu necazuri cauzate de intrigi și de abuzuri de tot felul.
Pentru a scăpa de resentimentele dușmanilor tot anul care vine, este bine să agățăm buchețele de busuioc și crengi de vâsc la ferestre. De asemenea, nu este bine să măturăm și să scoatem gunoiul din casă până a doua zi de Crăciun, pentru a avea parte de spor în munca de fiecare zi.
Împodobirea Bradului de Crăciun
Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel.
Deși în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși împărțite: unii văd în el o reprezentare a ,,arborelui lumii’’, alții îl consideră o referire directă la ,,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din Rai.
Până în secolul al 15-lea, crenguțele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca și darurile care le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiții păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg.
Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom de Crăciun, într-o piață publică. Nu avea încă lumânări și era împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.
După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia.
La sfârșitul secolului al 19-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă.
La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun O Tannenbaum, cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia, din secolul al XVI-lea, devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor.
Colindele
Tradiţia colindelor şi a cetelor de colindători care merg din casă în casă, transmiţând prin texte cântate sau strigate, prin măşti, dansuri, urări de bine este foarte veche. Cete de colindători merg la casele oamenilor cântând "Bună dimineaţa la Moş Ajun!". Dacă gazda le deschide, copiii primesc nuci, covrigi, colaci, mere sau bani. În zonele rurale, cetele de colindători merg pe uliţe cântând „Noi umblăm să colindăm". În unele zone ale ţării se păstrează tradiţia ca tinerii care colindă să fie îmbrăcaţi în costume populare, se arată în cartea "Sărbători şi obiceiuri româneşti" de Ion Ghinoiu (Editura Elion, 2002).
Primul colind care se cântă în Ajunul Crăciunului este cel prin care colindătorii aduc vestea naşterii lui Hristos: "Sculaţi, sculaţi, boieri mari/ Florile dalbe/ Sculaţi, voi, români plugari/ Că vă vin colindători/ Noaptea pe la cântători/ Şi v-aduc un Dumnezeu/ Să vă mântuie de rău/ Un Dumnezeu nou născut''. Când colindătorii termină de cântat la fereastră, gazda îi invită în casă şi le oferă colaci, mere şi nuci.
Un alt colind binecunoscut este cel care redă momentul ivirii stelei care i-a călăuzit pe cei trei magi - "Steaua sus răsare". La fel de cunoscute sunt şi colindele "Trei păstori se întâlniră", "O, ce veste minunată", "În oraşul Viflaim". Un alt obicei de Crăciun este umblatul cu capra. Acesta ţine, de obicei, de la Crăciun până la Anul Nou. Capra este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu lăutari, care acompaniază dansul caprei, iar aceasta sare, se roteşte şi se apleacă, în acelaşi timp clămpănind ritmic din fălcile de lemn, menţionează volumul "Cartea de Crăciun".
Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. El s-a păstrat asociindu-se câteodată cu celebrarea marelui eveniment creștin care este Nașterea Domnului Iisus Hristos. Există de asemenea cântece de stea (sau colinde creștine), care au ca subiect Nașterea Domnului. În ajunul Crăciunului, pe înserat, în toate satele din țară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci.
În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case. Există și o perioadă de post culinar și spiritual ce se ține înaintea Crăciunului, timp de șase săptămâni sfârșindu-se în noaptea de Crăciun. În ajun de Crăciun există obiceiul de a se împodobii în casă sau în curte un brad cu diferite globuri, cu beteală ori cu bomboane de ciocolată numite saloane. Cele trei zile de Crăciun sunt 25,26 și 27 decembrie. În aceste zile sfânte se respectă tradiții vechi de sute de ani. Colindatul este unul dintre aceste obiceiuri. Atât grupuri de copii cât și grupuri de adulți se strâng laolaltă și merg să colinde la casele vecinilor sau la casele altor oameni. Atunci se cântă „O ce veste minunată”, o melodie foarte veche și foarte populară în popor, cât și “O brad frumos”. Totodată colindătorii sunt serviți cu produse alimentare(colaci făcuți în casă) sau bani. Persoanele de origine slave din România sărbătoresc și în data de 7 ianuarie Crăciunul pentru că de fapt Crăciunul lor este pe aceea dată la două săptămâni după Crăciunul românesc, ortodox.
Zece lucruri pe care trebuie să le faci în Ajunul Crăciunului pentru a avea NOROC în anul ce urmează
Dincolo de faptul că este o sărbătoare religioasă, Crăciunul este încărcat şi de o mulţime de credinţe populare, de superstiţii la care multă lume ţine, având credinţă că, dacă sunt moştenite din moşi strămoşi, trebuie să aibă o sămânţa de adevăr.
- Mănâncă mere în Ajunul Crăciunului şi vei fi sănătos şi norocos tot anul care vine.
- Dacă vrei să ai noroc tot anul viitor trebuie să maturi pragul casei în Ajunul Crăciunului.
- Tot în Ajun de Crăciun nu se da nimic din casă şi nici nu se împrumută, pentru că, astfel, se crede că se da norocul afară.
- O altă superstiţie spune că este obligatoriu să dăruieşti de Crăciun, altfel nu vei avea parte de prosperitate.
- Aduce ghinion să porţi pantofi noi de Crăciun.
- Un alt obicei de Crăciun este pâinea aşezată sub masă pentru noroc, iar sub faţă de masă se pune pleava de grâu, pentru belşug.
- Tot legat de noroc, se spune că prima persoană care intră în casă în seară de Ajun trebuie să fie un bărbat. Dacă pragul casei este trecut de o femeie, se spune că vei avea parte de ghinion.
- Dacă vrei să te păzeşti de farmece şi rele, trebuie să pui în cele patru colţuri ale mesei usturoi şi seminţe de mac.
- Tot în Ajunul Crăciunului nu trebuie să laşi pe nimeni să-ţi închidă uşa, pentru că îţi poate alungă tot norocul din casă.
- În dimineaţa de Crăciun este bine să pui în apă cu care te speli un obiect de argint şi o nuca, pentru a avea parte de bani şi sănătate.
