Astfel, Chiș arată că, prin politicile de control total asupra carierei magistraților, noul CSM s-a întărit în ceea ce privește subordonarea sistemului de justiție. „Tocmai pentru că miza pentru alegerea noului Consiliu era foarte mare, în ultimul an de mandat al fostului CSM s-au declanșat două scandaluri legate de alegerea președintelui, primul ce viza un președinte interimar, instituție inexistentă, de fapt nepermisă de lege, iar al doilea alegerea unui membru interimar în Consiliu ca președinte, ceea ce pare o contradicție în termeni. Majoritatea din CSM a refuzat să declanșeze alegeri pentru locul rămas vacant ocupat de interimarul devenit președinte, ceea ce afecta independența acestuia, fiind expus voinței majorității, majoritate care oricând îl putea înlocui dacă declanșa alegeri pentru locul său”, arată fosta judecătoare în studiul Folosirea (in)adecvată a puterii în sistemul judiciar din România (2017-2023) publicat în revista Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C Brătianu” al Academiei Române.
Chiș arată că rolul președintelui CSM este important, „pentru că el controlează, de fapt, tot ce se întâmplă în Consiliu, cele mai importante atribuții fiind stabilirea datei și a ordinii de zi a ședințelor (inclusiv controlul postării pe site a documentelor și a posibilității de accesare a acestora de către membrii Consiliului), semnarea hotărârilor (doar cele disciplinare fiind semnate de membrii secțiilor disciplinare), ceea ce înseamnă că el determină conținutul acestor hotărâri, fără posibilitatea celorlalți membri de a avea vreun cuvânt de spus”.
Citește articolul integral pe PRESShub
