Gabriela Firea a participat, marți, la o gală dedicată olimpicilor naționali din București. Primarul a ținut să le ofere lecții de viață, în conditiile în care fiul ei a picat Bac-ul, în 2014, cu note jenant de mici.

Crimă îngrozitoare descoperită de polițiști, duminică dimineață, într-un cartier din Timișoara. Un bărbat și-a omorât fiul de doar 6 ani, apoi s-a înjunghiat mortal.

În tot acest timp, mama se afla într-o altă încăpere a locuinței și a sunat disperată la autorități pentru a interveni, dar nu a mai putut face nimic pentru a salva viața micuțului.

Tatăl care a comis crima, a încetat din viață la spital ca urmare a rănilor pe care și le-a provocat.

Familia era de loc din Chișinău și venise în Timișoara de mai puțin de un an, unde cei doi soți și-au găsit un loc de muncă.

(Sursa: b1.ro)

O femeie și-a salvat fiul de doi ani din ghearele a doi câini mari, acoperindu-l pe micuț cu trupul său, în timp ce încerca din răsputeri să îndepărteze cu mâinile goale cele două animale înfuriate.

Atacul a fost surprins de camere de supraveghere montate pe casa femeii, incidentul având loc în Anaheim, California. Potrivit The Daily Mail, băiețelul era în curtea din față când cei doi patrupezi s-au năpustit asupra lui.

Mama lui a reacționat rapid, l-a scos din ghearele câinilor și l-a acoperit cu propriul corp, încercând să intre înapoi în casă. Când a ajuns în fața ușii, a încercat să descuie ușa. Tatăl copilului, Bishop, se afla la serviciu în acel moment.

„A fost o luptă continuă – între cinci și șapte minute de teroare. Ea urla și țipa după ajutor și din fericire am avut doi vecini în apropiere. O doamnă a venit cu un băț să încerce să-i îndepărteze (pe câini, n.r.)”, a declarat Bishop. În cele din urmă, vecina familiei a reușit să scape de câini asmuțindu-i cu bățul și trăgând de ei. Mama și fiul ei au intrat imediat în casă, iar femeia a sunat la urgențe. Băiețelul a fost dus la spital, suferind răni grave.

„Are o ruptură mare pe față, a avut mai multe copci și a trebuit să facă operație estetică la nivelul feței”, a declarat tatăl copilului. „Nu sunt cuvinte să explic ce simți (într-o astfel de situație, n.r.), decât dacă ai un copil și îți vezi copilul sau soția trecând prin așa ceva. Soția mea este eroină”, a mai declarat Bishop.

Femeia a suferit numai răni superficială. În prezent, ambele victime ale atacului se află în proces de recuperare.

(Sursa: b1.ro)

Noah, fiul în vârstă de 3 ani al cântăreţului canadian Michael Buble şi al actriţei Luisana Lopilato, a fost diagnosticat cu cancer, scrie BBC.

Anunţul a fost publicat vineri pe pagina de Facebook a cântăreţului: „Suntem devastaţi de recentul diagnostic primit de fiul nostru mai mare, Noah, care se află acum sub tratament în Statele Unite”, relatează News.ro.

Michael Buble şi Luisana Lopilato au renunţat la toate proiectele profesionale pentru a se concentra pe situaţia fiului lor.

„Am fost mereu foarte vocali referitor la importanţa familiei şi a dragostei faţă de copiii noştri. Luisana şi eu ne vom dedica timpul şi toată atenţia acum pentru a-l ajuta pe Noah să se facă bine”, se mai arată în declaraţia publicată. ”În aceste momente complicate, nu vă cerem decât să vă rugaţi pentru noi şi să ne respectaţi intimitatea. Avem un lung drum de parcurs şi sperăm că, prin ajutorul familiei, prietenilor şi fanilor din întreaga lume, să câştigăm această bătălie, cu voia lui Dumnezeu”.

Michael Buble şi Luisana Lopilato mai au un fiu, Elias, în vârstă de 9 luni.

Între apariţiile publice ale lui Michael Buble programate pentru lunile viitoare se numără gala Brit Awards, pe 22 februarie, şi Juno Awards, pe 2 aprilie.

(Sursa: digi24.ro)

O femeie din Teleorman a fost omorâtă de câini la mormântul fiului, unde a mers să-i aprindă o lumânare. Poliţiştii au deschis o anchetă pentru a stabili dacă animalele aveau sau nu stăpân.

Femeia în vârstă de 70 de ani venise la cimitir pentru a aprinde o lumânare la mormântul fiului ei, mort de curând. În faţa cimitirului a fost atacată de o haită de câini. Femeia a fost pusă la pământ, iar animalele au devorat-o.

Un bărbat care a trecut prin zonă a văzut câinii plini de sânge şi a avut impresia că târăsc ceva. Când s-a apropiat a avut un şoc. Acesta a sunat imediat la 112, iar femeia a fost dusă de urgenţă la spitalul din Roşioru de Vede, iar de acolo a fost transportată la Bucureşti. Din cauza hemoragiei, aceasta a decedat.

Poliţiştii au deschis o anchetă şi urmează să stabiliească dacă animalele aveau sau nu stăpân.

(Sursa: romaniatv.ro)

Caz şocant la Ploieşti, unde o femeie în vârstă de 63 de ani şi-a omorât fiul cu sânge rece şi l-a îngropat apoi în grădina din spatele casei.

A mers luni la poliţie, unde şi-a recunoscut gestul în fața anchetatorilor. Victima avea 41 de ani şi urma să se căsătorească la sfârşitul anului.

Cumplita crimă s-ar fi petrecut în urmă cu două săptămâni, în curtea unei familii din Ploieşti. Abia luni femeia de 63 de ani a mers la poliţie şi a povestit cum a aşteptat ca fiul său să adoarmă şi l-a lovit până l-a lăsat fără suflare. Iubita victimei spune că în tot acest timp l-a căutat cu disperare pe bărbat.

Roza, viitoare soţie: „Eu am venit şi i-am lăsat bilete. Am venit marţi, miercuri, joi, să-mi spună unde e, ce se întâmplă cu Luci şi a găsit naşul biletul..."

Vecinii au observat lipsa bărbatului, însă nu şi-au imaginat nicio clipă că în tot acest timp corpul său era îngropat chiar în curtea mamei sale.

„Premeditat, sigur... El începea să plângă şi să spună că mama nu îl lăsa să fie căsătorit, i-a rupt mai multe relaţii. Şi îl ameninţa de mai mult de 10 ani ca „eu te-am făcut, eu te omor'", povesteşte un vecin.

Femeia le-a spus anchetatorilor că nu mai suporta traiul alături de fiul ei, care avea probleme cu băutura şi era mai mereu violent. Vecinii sunt însă de altă părere.

„Şi toată asta pentru ce? Pentru o casă. Nu s-au bătut pentru nimic altceva. A mai fost opărit tot din cauza casei", spune o vecină.

Localnicii suspectează că femeia ar fi avut şi complici. „Nu avea cum singură... Bănuiesc că s-au aliat şi l-au căsăpit", este de părere un vecin.

Mama victimei a fost audiată luni noapte de procurori, în faţa cărora şi-a recunoscut fapta.

Florentina Ilioiu, procuror Parchetul de lângă Tribunalul Prahova: „Femeia i-a aplicat fiului său mai multe lovituri. În urma loviturilor, acesta a decedat. Se va efectua autopsia cadavrului."

Suspecta este cercetată acum pentru omor asupra unui membru al familiei şi riscă să îşi petreacă următorii 25 de ani după gratii.

(Sursa: Știrile Pro TV)

Fiul lui Răzvan Theodorescu a fost găsit fără suflare în condiții suspecte, în propria casă, informează argesplus.ro.

Autoritățile din Argeș s-au deplasat în comuna Corbeni, după ce Ion Vladimir Theodorescu, de 42 de ani, fiul academicianului Răzvan Theodorescu, a fost găsit decedat în locuința de vacanță a familiei. Fiul fostului ministru al Culturii se afla în casa pe care o deţinea în localitatea Corbeni, iar poliţiştii fac cercetări pentru a stabili cauza decesului. Din primele cercetări reiese că acesta ar fi declarat apropiaţilor că a fost muşcat de un şarpe, în timpul unei expediții făcute în județul Buzău.

Oficiali ai Poliției Argeș au declarat că trupul neînsuflețit al bărbatului a fost descoperit în jurul orei 17.30, de către persoanele care se îngrijeau de casa de vacanță a familiei. Aceştia le-au declarat oamenilor legii că Ion Vladimir nu ieşise din casă toată ziua, aşa că au intrat cu forţa în locuinţă, unde l-au găsit fără suflare şi au sunat la 112.

Se pare că bărbatul ar fi vorbit duminică la telefon cu un prieten, căruia i-a spus că are febră și stări de rău, dar că nu are în intenţia să se ducă la spital. La această oră, poliția încă efectuează cercetări. „ Colegii mei se află la faţa locului şi fac cercetări pentru stabilirea împrejurărilor în care a survenit decesul", a declarat purtătorul de cuvânt al Poliției Argeș

(Sursa: EVZ.ro)

Primul președinte al Slovaciei independente, Michal Kovac, care a luptat împotriva autoritarismului premierului Vladimir Meciar, a murit miercuri din cauza unei insuficiențe cardiace la vârsta de 86 de ani, a anunțat familia sa, potrivit agenției TASR, citată de AFP.

În fruntea statului între 1993 (anul divizării pașnice a Cehoslovaciei) și 1998, acest fost bancher ales de Parlament a fost un critic sever al lui Vladimir Meciar, primul șef al guvernului de la Bratislava, ale cărui tendințe autoritare au izolat țara în arena internațională.

Conflictul în cauză a fost reamintit de actualul președinte, Andrej Kiska, în mesajul său pe Facebook ca reacție la decesul predecesorului său.

„Michal Kovac a fost președinte într-o perioadă dificilă (...), atunci când a avut loc o confruntare nemiloasă și brutală având ca miză natura și viitorul Republicii Slovace pe harta Europei și a lumii", a scris Andrej Kiska. „Este regretabil (...) că nu a putut trăi destul timp pentru a vedea tribunalul judecând răpirea fiului său", a adăugat președintele.

Răpirea lui Michal Kovac junior a fost atribuită premierului Vladimir Meciar de către presa națională și străină. Mass-media a văzut o tentativă de a-l intimida pe șeful statului.

Tânărul a fost răpit în Austria în 1995. Încătușat, cu ochii legați, el a fost forțat să bea o sticlă de whisky și supus unor șocuri electrice, înainte de a fi abandonat în mașina sa. Ulterior, Vladimir Meciar a blocat ancheta asupra acestei afaceri, atribuită de un tribunal austriac "autorităților slovace".

În 1996, Michal Kovac a refuzat să semneze o lege „împotriva subminării ordinii de stat" care ar fi redus libertatea de expresie.

„Știam bine că poziția mea putea fi amenințată, dar în același timp am crezut că democrația era atacată, deci am încercat să îmi găsesc curajul de a risca respingerea", a declarat Michal Kovac în 1999, când a candidat, fără succes, pentru al doilea mandat.

În anii care au urmat, el a trăit retras din viața publică. Bolnav de Parkinson, Michal Kovac a fost internat în spital în mai multe rânduri în ultimele săptămâni.

(Sursa: realitatea.net)

Atât de multe speranţe şi deziluzii a trăit Maria în cei şapte ani de când fiul ei este robul drogurilor, încât e greu de crezut că simţurile nu i s-au atrofiat. Mama mai crede în fiul ei, aflat acum în Anglia, într-o nouă încercare de a o lua de la capăt.

Marijuana, etnobotanice, cocaină şi heroină: astea l-au distrus pe Andrei în cei şapte ani de când este dependent de droguri. Ajutat de familie, încearcă din nou să renunţe la substanţele care i-au marcat toată adolescenţa. Povestea lui Andrei, mărturisită de mama sa, care i-a fost mereu alături.

„Mie nu mi se poate întâmpla!”

„Când am aflat prima dată că băiatul meu se droghează, eram în punctul în care credeam că acest lucru nu o să ni se întâmple nouă niciodată şi în care judecam, crezând că asta se poate întâmpla numai în familii cu probleme, în familii în care părinţii se droghează. Nu ştiam exact cui, dar nu nouă şi nu mă interesa prea mult acest subiect”, îşi începe povestea Maria, cu lacrimi în ochi. A aflat că erau o familie „cu probleme” de-abia după doi ani de la momentul în care băiatul ei, licean pe atunci, consumase marijuana. Cum s-a ajuns aici? Nici ea nu îşi poate explica.

Pericolul se apropia

Proaspăt divorţată, a decis să plece în Germania împreună cu băieţelul ei de 10 ani, sperând într-o viaţă mai bună. Ajuns la vârsta adolescenţei, Andrei s-a simţit marginalizat de unii colegi, profesori, cunoştinţe, având şi o serie de probleme cu dirigintele clasei în care învăţa. Pe la 15 ani, a început să fumeze, să ia alcool din casă şi să consume droguri, la început din cele uşoare „Semnale erau, dar nu poţi să vezi. Nu vezi nici nopţile nedormite, nici ochii lor, nici comportamentul, nici lipsa de participare, nici lipsa poftei de mâncare, scăderea în greutate, agitaţia, agresivitatea. Le pui pe seama pubertăţii, a hormonilor  sau a «vremurilor ». Îmi mai spuneau vecinii că l-au văzut beat, dar nu puteam să cred. Eu lucram de acasă, iar el nu venea niciodată mirosind a alcool, nu lipsea nopţile sau de la şcoală, vorbeam cu el mereu”, îşi aminteşte Maria.

Clipa scurtă de fericire, lung infern

Ghinionul de România

În scurt timp, Andrei a încercat ceva mai puternic: marijuana. Mama îşi aminteşte că au început să dispară din casă bani, lucruri şi, cu toate că nu era convinsă de explicaţiile fiului, nu s-a gândit nicio clipă la droguri. Au fost împreună la psiholog, dar situaţia nu s-a îmbunătăţit, totul culminând cu ziua când Andrei s-a urcat la volan, deşi nu avea permis, şi a fost prins de poliţie.

De comun acord au stabilit să se întoarcă în ţară, iar aici Maria şi-a înscris fiul într-o clasă cu predare în limba germană. Nici acasă lucrurile nu au fost, însă, mai uşoare, lui Andrei fiindu-i dificil să se adapteze după ce a urmat cursurile într-o ţară străină. Mai mult, în România a descoperit etnobotanicele şi cât de uşor le puteai procura. „Plecasem din Iaşi şi pe drum m-a sunat şi mi-a spus că a vândut tot aurul din casă pentru etnobotanice”, spune Maria.

Au încercat să caute un centru de dezintoxicare, au urmat drumuri la medici, Poliţie, psiholog şi preot, ba, mai mult, Andrei a încercat să renunţe singur. Toate acestea, însă, fără rezultate, ori pentru că instituţiile statului nu aveau programe pentru „cei ca el”, ori pentru că dependenţa era mult mai puternică. „În Iaşi nu era o clinică pentru dependenţii de etnobotanice. Toate drumurile se închideau şi Andrei cădea din ce în ce mai jos”, susţine mama băiatului.

„Este atât de complicată adicţia... Ce putem face este să-i iubim, să nu-i judecăm, să-i sprijinim” Maria, mama lui Andrei

A plecat de acasă

A avut probleme la şcoală, reuşind într-un final să termine 10 clase şi a plecat de acasă, revenind doar în lipsa mamei pentru a lua lucruri şi a le vinde. A dormit pe la prieteni, prin scări de bloc, pe sub poduri. „Cea mai dureroasă decizie a fost aceea de a schimba yala şi a-l lăsa pe străzi. L-am anunţat că atunci când doreşte ajutor să mă anunţe şi am început să aştept. La vârsta de 18 ani, el era pe stradă, nu ştiam dacă e viu sau mort, nu mai aveam nici un semn, nici un contact, iar eu eram ca într-o transă în care încercam să trăiesc fiecare zi, să merg la serviciu, să funcţionez ca şi cum totul era în ordine. Şi nu era deloc aşa”, rememorează Maria.

Băiatul a cerut ajutorul fostei diriginte, care l-a îndrumat către Agenţia Naţională Antidrog, i-a găsit o locuinţă cu chirie, pe care o plătea mama, şi a intermediat reluarea legăturii cu aceasta.

Bătut de dealeri

„Când l-am văzut din nou, era total transformat. Îmbătrânit, obosit, slab. Nu se mai drogase de trei săptămâni”, îşi aminteşte ieşeanca. Au încercat să găsească alte şi alte soluţii, pornind din nou la luptă. A locuit singur în Iaşi, apoi într-un alt oraş unde a şi muncit. Aici iar a consumat etnobotanice şi au intrat dealerii peste el în casă şi l-au bătut. La cererea lui, a ajuns în Capitală, la un centru privat pentru dependenţii de droguri, unde trebuia să urmeze un program timp de un an. După trei luni a avut o altă recădere.

A urmat o altă strategie. S-au întors în Germania, iar Andrei şi-a găsit loc de muncă, şi-a închiriat o locuinţă, a obţinut permisul de conducere , dar minunea nu a durat decât câteva luni. A descoperit cocaina, iar lucrurile s-au înrăutăţit pe zi ce trecea. A cerut, însă, din nou ajutor şi a mers iar la centrul din Bucureşti, unde a urmat un program de dezintoxicare un an şi două luni. După ieşire au mai fost recăderi, iar de fiecare dată când îşi închidea telefonul, mama ştia ce va urma. Împreună cu prieteni şi rude îl căutau prin parcuri, pe sub poduri, prin cluburi, în speranţa că vor ajunge la timp şi nu se va droga din nou.

„Ar trebui conştientizată populaţia, să acţionăm în conformitate cu ce avem, cu un mesaj clar, să se apeleze la specialişti şi ar trebui să existe şi o implicare a întregii societăţi. Din păcate, la nivelul Iaşului nu avem un nucleu clar de specialişti”, Comisar-şef Romică Ichim, Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Iaşi

Un nou început

Andrei a luat-o de la capăt, încercând de fiecare dată să învingă dependenţa. A plecat în Anglia, la tatăl lui, şi-a găsit un loc de muncă, şi-a luat maşină, dar când totul părea că merge bine, a avut o nouă recădere. La şapte ani de la primul contact cu drogurile, tânărul de 22 de ani urmează să intre acolo într-un program special pentru dependenţi. „E o comunitate, unde sunt şi consiliaţi, urmează cursuri, lucrează. Trebuie să stea acolo minimum un an şi şase luni, să respecte anumite reguli. Tatăl lui îmi spunea că acum e mai motivat, îşi face planuri, vrea să termine liceul, să facă o facultate”, povesteşte Maria, o mamă dispusă să creadă în fiul ei până la capăt, deşi a suferit atât de mult din cauza lui.

Citește și Garda pretoriană a lui Nichita: opt bodyguarzi non-stop pentru vilă, amantă şi chefuri

Atât de multe speranţe şi deziluzii a trăit Maria în cei şapte ani de când fiul ei este robul drogurilor, încât e greu de crezut că simţurile nu i s-au atrofiat. Mama mai crede în fiul ei, aflat acum în Anglia, într-o nouă încercare de a o lua de la capăt.

Marijuana, etnobotanice, cocaină şi heroină: astea l-au distrus pe Andrei în cei şapte ani de când este dependent de droguri. Ajutat de familie, încearcă din nou să renunţe la substanţele care i-au marcat toată adolescenţa. Povestea lui Andrei, mărturisită de mama sa, care i-a fost mereu alături.

„Mie nu mi se poate întâmpla!”

„Când am aflat prima dată că băiatul meu se droghează, eram în punctul în care credeam că acest lucru nu o să ni se întâmple nouă niciodată şi în care judecam, crezând că asta se poate întâmpla numai în familii cu probleme, în familii în care părinţii se droghează. Nu ştiam exact cui, dar nu nouă şi nu mă interesa prea mult acest subiect”, îşi începe povestea Maria, cu lacrimi în ochi. A aflat că erau o familie „cu probleme” de-abia după doi ani de la momentul în care băiatul ei, licean pe atunci, consumase marijuana. Cum s-a ajuns aici? Nici ea nu îşi poate explica.

Pericolul se apropia

Proaspăt divorţată, a decis să plece în Germania împreună cu băieţelul ei de 10 ani, sperând într-o viaţă mai bună. Ajuns la vârsta adolescenţei, Andrei s-a simţit marginalizat de unii colegi, profesori, cunoştinţe, având şi o serie de probleme cu dirigintele clasei în care învăţa. Pe la 15 ani, a început să fumeze, să ia alcool din casă şi să consume droguri, la început din cele uşoare „Semnale erau, dar nu poţi să vezi. Nu vezi nici nopţile nedormite, nici ochii lor, nici comportamentul, nici lipsa de participare, nici lipsa poftei de mâncare, scăderea în greutate, agitaţia, agresivitatea. Le pui pe seama pubertăţii, a hormonilor  sau a «vremurilor ». Îmi mai spuneau vecinii că l-au văzut beat, dar nu puteam să cred. Eu lucram de acasă, iar el nu venea niciodată mirosind a alcool, nu lipsea nopţile sau de la şcoală, vorbeam cu el mereu”, îşi aminteşte Maria.

Clipa scurtă de fericire, lung infern

Ghinionul de România

În scurt timp, Andrei a încercat ceva mai puternic: marijuana. Mama îşi aminteşte că au început să dispară din casă bani, lucruri şi, cu toate că nu era convinsă de explicaţiile fiului, nu s-a gândit nicio clipă la droguri. Au fost împreună la psiholog, dar situaţia nu s-a îmbunătăţit, totul culminând cu ziua când Andrei s-a urcat la volan, deşi nu avea permis, şi a fost prins de poliţie.

De comun acord au stabilit să se întoarcă în ţară, iar aici Maria şi-a înscris fiul într-o clasă cu predare în limba germană. Nici acasă lucrurile nu au fost, însă, mai uşoare, lui Andrei fiindu-i dificil să se adapteze după ce a urmat cursurile într-o ţară străină. Mai mult, în România a descoperit etnobotanicele şi cât de uşor le puteai procura. „Plecasem din Iaşi şi pe drum m-a sunat şi mi-a spus că a vândut tot aurul din casă pentru etnobotanice”, spune Maria.

Au încercat să caute un centru de dezintoxicare, au urmat drumuri la medici, Poliţie, psiholog şi preot, ba, mai mult, Andrei a încercat să renunţe singur. Toate acestea, însă, fără rezultate, ori pentru că instituţiile statului nu aveau programe pentru „cei ca el”, ori pentru că dependenţa era mult mai puternică. „În Iaşi nu era o clinică pentru dependenţii de etnobotanice. Toate drumurile se închideau şi Andrei cădea din ce în ce mai jos”, susţine mama băiatului.

„Este atât de complicată adicţia... Ce putem face este să-i iubim, să nu-i judecăm, să-i sprijinim” Maria, mama lui Andrei

A plecat de acasă

A avut probleme la şcoală, reuşind într-un final să termine 10 clase şi a plecat de acasă, revenind doar în lipsa mamei pentru a lua lucruri şi a le vinde. A dormit pe la prieteni, prin scări de bloc, pe sub poduri. „Cea mai dureroasă decizie a fost aceea de a schimba yala şi a-l lăsa pe străzi. L-am anunţat că atunci când doreşte ajutor să mă anunţe şi am început să aştept. La vârsta de 18 ani, el era pe stradă, nu ştiam dacă e viu sau mort, nu mai aveam nici un semn, nici un contact, iar eu eram ca într-o transă în care încercam să trăiesc fiecare zi, să merg la serviciu, să funcţionez ca şi cum totul era în ordine. Şi nu era deloc aşa”, rememorează Maria.

Băiatul a cerut ajutorul fostei diriginte, care l-a îndrumat către Agenţia Naţională Antidrog, i-a găsit o locuinţă cu chirie, pe care o plătea mama, şi a intermediat reluarea legăturii cu aceasta.

Bătut de dealeri

„Când l-am văzut din nou, era total transformat. Îmbătrânit, obosit, slab. Nu se mai drogase de trei săptămâni”, îşi aminteşte ieşeanca. Au încercat să găsească alte şi alte soluţii, pornind din nou la luptă. A locuit singur în Iaşi, apoi într-un alt oraş unde a şi muncit. Aici iar a consumat etnobotanice şi au intrat dealerii peste el în casă şi l-au bătut. La cererea lui, a ajuns în Capitală, la un centru privat pentru dependenţii de droguri, unde trebuia să urmeze un program timp de un an. După trei luni a avut o altă recădere.

A urmat o altă strategie. S-au întors în Germania, iar Andrei şi-a găsit loc de muncă, şi-a închiriat o locuinţă, a obţinut permisul de conducere , dar minunea nu a durat decât câteva luni. A descoperit cocaina, iar lucrurile s-au înrăutăţit pe zi ce trecea. A cerut, însă, din nou ajutor şi a mers iar la centrul din Bucureşti, unde a urmat un program de dezintoxicare un an şi două luni. După ieşire au mai fost recăderi, iar de fiecare dată când îşi închidea telefonul, mama ştia ce va urma. Împreună cu prieteni şi rude îl căutau prin parcuri, pe sub poduri, prin cluburi, în speranţa că vor ajunge la timp şi nu se va droga din nou.

„Ar trebui conştientizată populaţia, să acţionăm în conformitate cu ce avem, cu un mesaj clar, să se apeleze la specialişti şi ar trebui să existe şi o implicare a întregii societăţi. Din păcate, la nivelul Iaşului nu avem un nucleu clar de specialişti”, Comisar-şef Romică Ichim, Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Iaşi

Un nou început

Andrei a luat-o de la capăt, încercând de fiecare dată să învingă dependenţa. A plecat în Anglia, la tatăl lui, şi-a găsit un loc de muncă, şi-a luat maşină, dar când totul părea că merge bine, a avut o nouă recădere. La şapte ani de la primul contact cu drogurile, tânărul de 22 de ani urmează să intre acolo într-un program special pentru dependenţi. „E o comunitate, unde sunt şi consiliaţi, urmează cursuri, lucrează. Trebuie să stea acolo minimum un an şi şase luni, să respecte anumite reguli. Tatăl lui îmi spunea că acum e mai motivat, îşi face planuri, vrea să termine liceul, să facă o facultate”, povesteşte Maria, o mamă dispusă să creadă în fiul ei până la capăt, deşi a suferit atât de mult din cauza lui.

Citește și Garda pretoriană a lui Nichita: opt bodyguarzi non-stop pentru vilă, amantă şi chefuri