Profesorul Silviu Gurlui prezintă pe pagina sa de Facebook starea deplorabilă în care se află mai multe zone verzi din Iași.
„Cum zicea, Creangă: Ei, dragii Moșului, ia să vedem noi ce mai avem?
Aici este Pădurea Ciric, zona dinspre Cimitirul Sf Petru și Pavel. Anul trecut v-am arătat ce grozavii erau. Sa vedeți ce e anul asta. Mi-a fost frică să mă aproprii prea mult de acele locuri, nu știi ce brontozaur mișcă acolo. E un scenariu horror. Imagine, sunet și miros, un scenariu de coșmar. La tot ce vedeți aici, zeci și zeci de copaci căzuți, stau sa cadă sau sunt îmbrățișați în cădere. Toată zona asta de pădure fierbe de mizerii.
Nu mai am comentarii la așa imagini.
Am plecat acasă cu stomacul întors pe dos
Sigur, am rămas și cu coșmaruri”
„Vă întrebați, cum se mai mișcă telegondola din Ciric? Pai, se vede. Aceleași buruieni, aceeași rugina, aceleași cabluri care ies din cabina și se duc în pădure, undeva nu's pe unde. Nimic schimbat. Uneori ai impresia ca poți călători în timp. Sigur, aici cu telegondola, timpul a uitat sa se miște. Sta încremenit. Se tot întreabă, ce-i de făcut?”
„La Aroneanu, Iași, nimic nou, cine a pescuit, a marcat terenul cu gunoaie. Alții, chiar azi, luau în liniște picnicul, calmi, la măsuță, înconjurați de gunoaie și alte mizerii. Nu ii deranja nimic. E incredibil.
Altceva ce las aici, urmașilor, urmașilor, celor care studiază evoluția ecosistemelor, care au aplecare spre natură, mediu, viață. Cei care studiază "digitalizarea mediului" dar nu au văzut mediul.... Aici pare un caz școală, un manual tip abecedar care poate fi predat generațiilor noastre!
Titlu: incursiuni în natura ce va fi murit.
Mi-a făcut rău ce am văzut și nu mă mai întorc acolo să văd natura ingenunchiată în așa hal.”
„La Ciric, mai găsești și câte o saltea pregătită pe malul Lacului, câteva zeci de sticle, pet-uri, cutii, ceva mirosuri de sezon din saltea, și altele. Îngrijorător este numărul mare de copaci uscați de pe ambele maluri. Poate acești copaci ne dau niste semne.”
„Nu știu de ce, dar mie îmi vine să-i zic acestui loc, pe care îl vizitez an de an, Cernobilul Iașului.
Aceste căsuțe degradate, acel munte de mizerii din ele, putrefacție, acele coșmelii deja căzute, parcul de joacă al copiilor înghițit de vegetație, câte un scrinciop încremenit în rugina, copaci căzuți, rupți, saltele dezintegrare, miros, imagini care arată că pe aici au trecut cataclisme, natura înghițind totul.
Pentru cei care nu ați recunoscut, este locul aflat la 100 de metri de cele mai fițoase restaurante, locuri de agrement, etc din zona de agrement, Ciric, Iași. Toată lumea e mulțumită, bucuroasă, respiră aerul curat.
Zona de agrement Ciric, malul sting. Până la urmă, natura va înghiți toată aceasta mizerie. Să nu se stârnească, până atunci, vreun focar de infecție.”
„Mai sus, la coada lacului Chirița, în localitatea Valea Lunga, apare din nou praful alb!
Ni-l reamintim din primăvară, la Letcani și mai la nord, în special, de-a lungul șoselei de centură.
Seceta este o componenta importantă din acest lanț de fenomene fizico-chimice, din sol.”
„Lacul Chirița, din Iași. Având o apă foarte curată, alimentată din Prut, este resursa buffer de apă potabilă a Iașului (una dintre surse). A scăzut și aici, destul de mult nivelul apei, dar nu pare deloc îngrijorător. Malurile sunt destul de curate, excepție, ici, colo, departe, urmele lăsate de unii oameni...
Te surprinde peisajul, absolut superb. Animalele se bucură de așa climat. Temperatura de 28 °C, o scădere cu 12 °C în raport cu temperatura aerului din zona pajiști din Holboca.
Priviți-le ce frumoase sunt animalele din acest mediu curat!!!”
„Groapa de Gunoi, din Iași. Păsări, cite vezi cu ochii. Poți distinge toate categoriile de culori și de zburătoare. De departe, berzele sunt la înălțime. Restul, le puteți ghici dumneavoastră. Parte dintre ele, vin ziua aici, ca să se ospăteze și mai spre seară, vin sa ia pulsul orașului. Altfel, nu știu, ce se face, cum se face selectarea, reciclarea și dacă e suficient de eficientă toată munca de acolo, in aer deschis. Dar păsările sunt bucuroase. Ne-au condus pe pod, cu alai mare, ca pe regi.”
„Aici mi s-a întors stomacul pe dos. M-am ținut de nas, pentru ca nu poți rezista mirosului. M-am străduit mult ca în orice imagine sa nu apară oamenii care își făceau nevoile aici. Zeci și zeci de oameni care sunt aici, probabil la târgurile de duminica: talcioc, bazar și vânzări de mașini, mici, bere, etc, se ușurează aici. Evident, față de anul trecut, gunoaiele au inflorit și mai mult.
Bazar & talcioc, Nicolina, sub pod, etc
E un peisaj grotesc, inuman și care nu face cinste nimănui. Am remarcat însă că spațiul este supus unor intervenții silvice, scrie mare, negru pe alb. N-am văzut pe nimeni, nicăieri, sa stea prin pădurea aia, sa o păzească. Nimeni.
Pentru că acea zonă riscă să devină un spațiu atât de toxic și nociv pentru animale, pe căldură asta fiind și risc de infecție, rog DSP Iași să reglementeze situația. Acele spatii de peste drum cu bazar de talcioc trebuie să aibă suficiente cabine sau toalete cu apă și cu "igiena inclusă".
Rog personalul din Primărie care se îngrijește de spatiile verzi, personalul de pază sau ce alte sectoare mai sunt, să-și pună paza de supraveghere a acestor spații. Sau Ocolul Silvic, etc. Nu știu, dar, după ce deratizăm, igienizăm, dăm cu parfum de lavanda, punem iepurași și pasarele, punem și supraveghem și avertizam populația.
Ori, nu duceți în acele zone, copiii, in acele târguri. Dacă vor întra în acea pădure, vor rămâne traumatizați.
Nu putem sta asa în mizerie, pina în gat, cu miros de alunga toate ligioanele. Nu se poate.”
„A fost odată, râul Nicolina, Iași. Pare secat, doar vegetația, crescută după cum a vrut, amintește de albia râului. Altfel, "mina omului" este peste tot: aruncam în albie, tot ce nu ne mai trebuie. Un căruț roșu, pentru copii, ne amintește că avem o creștere a natalității.
Avea 20 km, un debit de circa jumătate de m3/sec.
Am înțeles ca din 2009 ar fi fost inclus în programul național de monitorizare a calității apelor din bazinul hidro al Prutului. Dacă e secat, s-a terminat și cu poluarea. Sau nu?”
„Pe malul drept al Lacului Ezăreni, anumiți pescari stau pe gunoaie ca pe dric, călare, la pește. Am fost în atâția ani, aici. Mereu același peisaj. Poate sunt schimbate gusturile, alte beri, alte pet-uri de apă și suc, alte carcase de mașini de spălat sau cuptoare, etc. Clar, gusturile evoluează. Din păcate educația a coborât sub Pământ. Nu păstram nimic. Avem lentoare cit ține Universul. Nu avem simț civic. Nu păstram, nu prevenim, nu strângem. Lăsăm așa totul în grija animalelor. Să moară lent, din cauza noastră. Pentru că suntem superiori???”
„La Ezăreni, Iași, nivelul lacului a scăzut cu mai bine de un metru. Pe unde stau eu in imagine, acolo era apa adinca de un metru. După cum se vede, plopii (iubitori de apă) s-au uscat, mulți dintre ei, în totalitate, parte sunt uscați, parțial. E suficient sa le privim vârfurile și sa înțelegem cit suferă! Un peisaj trist. Ne întrebam de ce suferă întreaga natura?”
