Din ce trăiește o astfel de instituție care-și permite oricând să facă un hotel impresionant pentru pelerini de parcă ar fi o căsuță pe pământ? Lumină face chiar Mitropolia: „În mare parte din donațiile enoriașilor care sunt atașați de acest lăcaș”. Este o biserică ce a reușit să se dezvolte impresionant într-una dintre cele mai sărace zone din județ. A apărut astfel un palat din povești, cu lac cu lebede, care la poartă are îngrămădite case dărăpănate din chirpici, ai căror proprietari nu au văzut vreodată cum arată baia în casă.
Contrast: casele țăranilor par din urmă cu 200 de ani. Pe fundal se profilează, semeață, mănăstirea
Contrast
Fix 30 de kilometri sunt din Iași până la Hadâmbu, prin Mogoșești. Drumul după Mogoșești s-ar fi dorit asfaltat, dar pe câteva sute de metri este praf. Asfalt de cea mai proastă calitate, dar cu indicatoare noi-nouțe către mănăstire. Niciunul către satul cu același nume din comuna Mogoșești. Pe nimeni nu interesează unde trăiesc cei 1.171 de oameni de la poalele dealului unde se află una dintre cele mai căutate mănăstiri din România. Și pe nimeni nu interesează cum trăiesc.
Mănăstirea are propria grădină zoologică, lebedele fiind vedetele
„Avem magazin, avem bar, avem tot ce ne trebuie”, spune o bătrână, surprinsă că cineva își oprește mașina înainte de vârful dealului. Este o raritate prin zonă, cele mai multe mașini fac dreapta fără să se oprească undeva. Femeia este extrem de credincioasă și nu ar vorbi de rău de mănăstire pentru nimic în lume. De parcă cineva mai trebuie să spună ce se vede din satelit: de la intersecția către mănăstire înainte, spre Mironeasa, drumul nu mai are asfalt. Și peisajul parcă se schimbă la trecerea printr-o poartă imensă din lemn, dincolo de care este domeniul bisericesc. Și iarba are altă culoare acolo.
Noul hotel al mănăstirii, aflat în construcție. Impresionant
Viteza credinței: 14 troițe/km
„Cu binecuvântarea părintelui stareț Nicodim Gheorghiță facem această troiță” este scris de 14 ori în ultimul kilometru de urcare spre mănăstire. Pe 14 troițe impresionante. Fiecare are sistem de iluminare: un proiector care luminează direct placa unde este scris numele familiei care a făcut donația și câteva corpuri de iluminat amplasate pe un gard mic. „Sunt troițe făcute de oameni atașați de acest loc. Le-a plăcut și au simțit să facă asta”, explică preotul Marian Timofte, părintele vicar administrativ și purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Iașilor.
În Mironeasa trăiesc cei mai săraci oameni din Uniunea Europeană
Drum de pământ pentru săteni
Mănăstirea în toată splendoarea ei, cu toate firele de iarbă așezate parcă la milimetru, perfect întreținută, creează un contrast enorm cu cele câteva case sărăcăcioase din apropiere, dinspre partea de coborâre a dealului. Și două drumuri paralele vorbesc despre importanța pe care Primăria Mironeasa a dat-o unui loc, lăsând în paragină un altul. Drumul de la case, din pământ bătătorit, fără fir de piatră, este al țăranilor. Se intersectează în apropierea gardului mănăstirii cu drumul asfaltat perfect care-i duce pe pelerini către o parcare imensă, în mijlocul căreia tronează o troiță din cărămidă, masivă, de dimensiuena unei case. Peste 100 de ani troița va fi tot acolo.
Pe drumul spre mănăstire sunt nu mai puțin de 14 troițe, luminate toate
Investiții din lumânări
Casele din pământ bătătorit lipite de gardul mănăstirii nu vor mai exista. „Să știți că ne ajută biserica. Sunt oameni săraci din sat care mai mănâncă aici”, spune proprietarul unei case modeste, albastre. În spatele ei este mănăstirea și, într-o parte, se vede ultima investiție a bisericii: imensul hotel pentru pelerini – poartă numele de arhondaric. O clădire masivă, cu subsol, parter, trei etaje și două nivele în mansardă.
Asfaltul se termină pe drumul spre Cioca-Boca, dar continuă pe cel spre mănăstire
„Mănăstirea Hadâmbu trăiește și investește din trei surse. Din încasările magazinului de obiecte bisericești și de lumânări din curte, din alocări bugetare pentru o parte din salarii, pentru angajați sau din unele mici contribuții de la bugetul primăriei și, cel mai important, din donațiile credincioșilor care s-au atașat de acest loc. Și toate sumele care se strâng sunt foarte bine gestionate de starețul Nicodim Gheorghiță, astfel încât mănăstirea reușește să facă aceste investiții”, mai explică preotul Marian Timofte.
Chiliile de la Hadâmbu, o minunăție a stilului românesc
Grădină zoologică și lac cu lebede
Una dintre noile atracții ale Mănăstirii Hadâmbu este un parc cu păsări și animale. O grădină zoologică în toată regula, unde călugării îngrijesc căprioare, cerbi, păuni și chiar lebede. „Este un parc făcut special pentru copiii pelerinilor, unde pot admira aceste animale”, mai explică preotul Marian Timofte.
Foișorul-restaurant din curtea mănăstirii
Mironeasa, cea mai săracă zonă din Europa
Pe finalul anului trecut, Guvernul și Banca Mondială au realizat o hartă a sărăciei din fiecare județ. Comuna Mironeasa, unde se găsește Mănăstirea Hadâmbu, a fost inclusă pe lista comunităților afectate de marginalizare severă, alături de alte 19 de comune din Iași.
Conform definiţiei folosite de Banca Mondială, zonele rurale marginalizate sunt zone compacte intravilane în care locuiesc persoane cu familii numeroase, un grad de educaţie scăzut şi o stare de sănătate precară. Locurile de muncă declarate sunt foarte puţine, populaţia activă lucrând la negru sau în agricultura de subzistenţă. Calitatea locuinţelor este slabă, iar racordarea la reţelele de utilităţi publice redusă sau chiar inexistentă. În total, în Iași au fost declarate marginalizate 68 de comune, dar doar 20 au fost incluse între cele mai sărace comunități.
Mănăstirea Hadâmbu
Biserica din curtea mănăstirii a fost sfințită în 1659 și are hramul Nașterii Maicii Domnului. A fost făcută la cererea domnitorului Gheorghe Ghica, care i-a dăruit domeniul boierului grec Iani Hadâmbul, pentru a construi o biserică. Mănăstirea este un complex monastic fortificat defensiv. Primele generații de călugări au fost din Grecia, până la secularizarea averilor mănăstirești închinate, din 1863. În 1959, mănăstirea a fost desființată, prin decret. A fost redeschisă în 1990, la insistențele actualului Patriarh Daniel. Mănăstirea deține în prezent 5 hectare de teren, cel mai mult cumpărat de la țăranii din zonă, după 1990. În 2003, aici a fost un puternic incediu, care a distrus 28 de chilii.
Curtea mănăstirii
Drumul spre mănăstire e asfaltat, în timp ce cel din sat, folosit de oamenii locului, e drum de pământ
