Denumit oficial Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP), el reprezintă o investiție enormă a Comisiei Europene, de 875 milioane de euro, și o oportunitate uriașă pentru atât de neglijata cercetare românească.
„Cadoul“ primit de România a fost împărțit cu Ungaria și Cehia. În celelalte două țări, lucrurile au evoluat firesc, în timp ce de la Măgurele primim, în locul veștilor despre evoluția acestui obiectiv strategic, doar știri despre noi eșecuri și scandaluri. Un proiect de o asemenea amploare are costuri foarte mari, nu doar în faza de implementare, ci și în cea de operare, însemnând 75 de milioane de euro anual pentru facilitățile din cele trei țări menționate.
Numai că, am aflat la începutul anului, Cehia, Ungaria, Italia și Lituania au iniţiat demersurile necesare constituirii unui Consorțiu European de Infrastructură de Cercetare (European Research Infrastructure Consortiu), numit ELI-ERIC, pentru acoperirea la comun a acestor costuri, dar România nu a fost invitată. Toate relatările publice de până acum arată că responsabilitatea eșecului este la partea română, care nu poate plăti singură activitatea științifică a „laserului de la Măgurele“.
Ulterior, a apărut conflictul dintre directorul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară și cercetătorii implicați în proiect sau care au legătură cu proiectul. Aceștia din urmă l-au acuzat pe manager de atitudini dictatoriale și de faptul că își face imagine publică cu informații greșite despre ceea ce urmează să se întâmple la ELI-NP. Conflictul s-a încheiat cu demiterea lui Nicolae Zamfir.
România nu are voie să rateze acest obiectiv care o plasează în elita lumii științifice mondiale. Guvernele anterioare au neglijat finanțarea cercetării, iar oamenii valoroși au plecat din țară pentru că nu au găsit condiții să se afirme aici.
„Laserul de la Măgurele“ trebuie să redevină cât mai repede ceea ce a fost încă de la început, dovada că și România poate să facă lucruri mărețe în domeniul științific.
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
Deputat PNL de Iași
