Din acest miliard de euro nu s-a făcut nimic. Au fost bani doar pentru:
- salarii, cele mai mari din ţară după creşterea din 2023
- gazon, pavele, întreţinere străzi, facturi curente la iluminat şi salubritate
- evenimente cu impact zero la preţuri supraevaluate
- un singur pod pe Bahlui, peste o albie de 7 metri, 2 milioane de euro
- s-a renovat o şcoală cu 8 săli de clasă
- s-au început trei scări de bloc care trenează de cinci ani
- s-au asfaltat circa 20 de străzi dintr-un total de 1.000, adică 2%.
Şi totuşi primarul în funcţie este lider detaşat în sondaje asociindu-şi imaginea cu magnetismul economic, acumularea de capital din ultimii ani, emulaţia socială şi culturală. Are în primul rând sprijinul sectorului bugetar, care îşi doreşte un sistem protecţionist şi venituri stabile, fără complicaţii. Îşi doreşte continuitate fără remuşcări.
E o antiteză latentă între România întreţinută, care nu plăteşte impozite, şi România dinamică, formată din oameni care supravieţuiesc pe cont propriu. Mare parte din sprijinul politic vine de la sectorul public pe care nu-l deranjează hoţia şi care nu-şi doreşte o schimbare de paradigmă. O bună parte din micul antreprenoriat depinde tot de bunăvoinţă ordonatorului public şi de accesul la sursele bugetare. Ei sunt tot o anexă a sectorului public şi acţionează tot la comanda politică. Justiţia e parte din acelaşi film şi nu s-a activat decât la presiune externă.
Această disonanţă din societate se reflectă în deficitul bugetar uriaş şi în balanţa comercială negativă, orientată spre consum şi nu spre producţie. Alături de alte câteva economii mult mai puternice, dar la fel de protecţioniste şi risipitoare, România este noul bolnav al Uniunii Europene. Miliardul de euro care s-a topit la Iaşi fără să se aleagă nimic s-a dus spre cei 50% dintre alegătorii prezenţi la vot (15% din populaţia totală) care vor un primar al lor şi un sistem încremenit. Vor ca aceşti bani să le rămână lor.
Până nu se termină banii, orice schimbare este imposibilă. Cât timp menţinem aparenţa unei functionalități pe credit, această exploatare de tip colonial, în care jumătate din popor fură de la cealaltă jumătate, va continua. Vom suferi în continuare cu inflaţie pentru a plăti creditele din care se asigură miliardul de euro risipit de o camarilă şi de un primar cinic.
Acum 30 de ani, când statul comunist s-a prăbuşit în faliment economic, toată lumea inteligentă fugea în privat. Toţi voiau să fie capitalişti. După 30 de ani, toţi băieţii deştepţi vor la stat. Toţi vor să-şi angajeze soţiile şi membrii familiei în funcţii publice, unde are loc o devalizare controlată, prin legi speciale.
Performanţa nu este să câştigi nişte alegeri locale într-un tur. Performanţa este să ai bani să îi plăteşti pe toţi după aceea. Iar pentru asta tai investiţii, tai modernizare, tai reforme şi distrugi viitorul. Tai ca să ai.
