România mai primește 33,5 miliarde de euro din pachetul de redresare economică a UE, ca urmare a crizei Covid-19. Circa jumătate sunt nerambursabili, iar cealaltă parte vor putea fi contractați sub formă de împrumuturi garantate de Comisia Europeană.
Suma este, fără îndoială, cea mai mare pe care o are la dispoziție România de la aderarea la Uniunea Europeană, în 2007.
Dar, în egală măsură, acești bani nu sunt un cadou. UE ni-i oferă, dar asta nu înseamnă că Bucureștiul se va duce cu camioanele la Bruxelles să încarce banii și să-i aducă în țară.
Fondurile europene vor ajunge în România doar pe bază de programe şi de proiecte, iar experiența ultimilor ani ne determină să avem un optimism moderat în ceea ce privește capacitatea administrației centrale, mai ales, românești de a consuma cât mai mult din acestea.
În primul exercițiu financiar de la aderarea la UE, România nu a reușit să absoarbă cei 19,6 miliarde de euro pe care i-a avut alocați. Am pierdut atunci 1,6 miliarde. În al doilea exercițiu financiar, sub guvernarea PSD, a fost și mai rău. Pentru infrastructură au atras doar 1,7 miliarde de euro din 10,8 cât reveneau României.
Acest dezastru nu mai trebuie să se repete. Dar avem nevoie de oameni competenți în administrația centrală și locală, care să conceapă programe şi proiecte fezabile, care să poată scrie caiete de sarcini corecte și să urmărească implementarea eficientă a lucrărilor.
România a ajuns într-o situație paradoxală. Blocajele nu mai vin doar din cauza corupției, ci și din incompetența care s-a răspândit ca un cancer în toate instituțiile statului, în egală proporție cu o birocrație locală tot mai excesivă.
Banii sunt buni, dar trebuie să fie şi bine gestionați. Se impune o schimbare radicală de mentalitate, dar ea nu se realizează uşor și asta ne face să fim moderat optimişti.
E o șansă istorică! Dar, la cum ar trebui să fie oamenii şi infrastructura ţării, va fi greu!
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
Deputat PNL de Iași
