Mihai Chirica trebuie să iasă cu un Plan B în problema termoficării. Asta ar trebui să facă un lider care gândeşte, nu doar vorbeşte prostii şi care creează o falsă impresie de forţă administrativă, axată de fapt pe tocatul banilor publici.
Chirica e refugiat în bula sa de imagine, e absorbit de simbolistica statutului său, de ritualul propagandistic, are convingerea că pura să existenţă e suficientă şi că nu trebuie să demonstreze nimic.
Scenariul termoficării era de mult nesustenabil, dar Mihai Chirica nu face eforturi reale în a implementa proiecte durabile, el doar mimează, jalonează prin politică şi conservă majorităţi care nu au nicio consistență. Sunt doar bugetofage.
Mihai Chirica nu poate munci, el nu poate construi efectiv ceva, ci consideră că funcţia publică e un privilegiu pe viaţă, e o mentalitate întâlnită mai ales în partidele tradiţionale, unde liderii sar de pe o funcţie la stat pe alta şi care nu vor să fie decât conducători. Alţii să muncească, ei doar culeg.
Aşa se explică tribulaţiile sale nesfârşite pe tot felul de subiecte care n-au nicio legătură cu interesele reale ale ieşenilor. Tot viitorul Iaşului este incert, pentru că nu se bazează pe execuţie, ci pe vorbe. Mihai Chirica ne ţine într-o fantezie.
Mă distrează declaraţia sa din ianuarie 2020, aparent pe un subiect minor, dar edificator: „Gata, avem finanţarea pentru Cinema Trianon, îl executăm anul acesta". A trecut un alt ianuarie, n-a existat nicio finanţare, au apărut alte vise, alte promisiuni, de unele uită, pe altele le reambalează şi le mai vinde o dată. Nu există studii terminate, finanţări, licitaţii, sunt doar aburi risipiţi în aer.
Alexe şi Chirica sunt victimele propriilor privilegii. Funcţiile înseamnă bani şi Putere. Nu pot tăcea, nu pot reforma, nu se pot reinventa. Nu pot schimba raportul lor cu lumea. E firea lor.
Iaşul are două nevoi mari şi late pentru viitorul său, pentru dezvoltare: autostradă şi aeroport regional, construit la o capacitate de 4 milioane de călători anual. Proiectele sunt urgente şi capitale. Cu cele două obiective realizate, Iaşul se dezvoltă de la sine. Capitalul privat, inteligența miilor de antreprenori fac restul, nu mai e nevoie nici de Chirica, nici de Alexe.
Cei doi trebuie să rezolve asta, să tacă şi să execute. Nu Obelisc, nu Cinema, nu alte mărunţişuri. Toate micile investiţii trebuie anunţate de adjuncţii lor şi de către managerii de proiect. Ce face Mihai Chirica este o cacealma la scară istorică. Bulevardul Tudor Vladimirescu există fix în acelaşi loc, avea fix aceeaşi direcţie nord-sud şi acum 50 de ani. Nu e nicio realizare.
Chirica poate construi oricâte majorităţi doreşte. În afară de capitalul uriaş din imobiliare, drenat politic, şi de bugetul public de 200 milioane de euro pe care noi i-l asigurăm, nu reprezintă nimic. Pe cont propriu e zero.
