În ultimii ani, instituția condusă de Mihai Chirica a refuzat în mod nejustificat sau a cenzurat în mod ilegal mai multe răspunsuri la astfel de cereri, petenții adresându-se, ulterior, instanțelor de judecată și câștigând procesele.
REPORTER DE IAȘI a trecut în revistă câteva cazuri de acest gen în care municipalitatea ieșeană s-a erijat în cenzor al informației în loc de administrator-slujbaș al cetățeanului.
Instanțele obligă imperturbabil Primăria să dea informațiile pe care oamenii le cer
S-au distrus, dar nu există proba
În 2018, o firmă care deținea 11 apartamente în infamul bloc M2 din municipiu a dat în judecată Primăria. Motivul a fost faptul că societății nu i-a fost transmisă o copie după un contract de prestări servicii încheiat în 2007, contractul stabilind un expert care a decis apoi că imobilul se încadrează pe lista celor cu risc seismic.
Răspunsul primit inițial de societate a fost expeditiv și incomplet. De-abia la instanță municipalitatea a invocat faptul că are un termen de 5 ani ca să păstreze astfel de documente, iar acest termen a expirat.
Judecătorul a observat, însă, că la proces, Primăria nu a adus dovada scriptică a ieșirii documentului din instituție și a decis ca pârâta „să comunice reclamantei, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copia contractului de prestări servicii nr xxxxx/21.11.2007, solicitată prin adresa xxxxx/30.03.2018, în măsura în care nu s-a procedat la distrugerea acestuia.”
Firma a cerut și daune morale de 1.000 de lei din cauza refuzului, dar solicitarea aceasta a fost respinsă de magistrat. Decizia a rămas definitivă prin neapelare.
Mihai Chirica se ascunde de confruntarea cu presa autentică. Totul în calea sa este regizat și contrafăcut, ca la dictatori
Autorizațiile de construcție: trei procese pierdute
În 2019, și o ieșeancă pe nume Anca Florentina Căliman s-a plâns la Tribunal de faptul că Primăria i-a refuzat accesul la informații publice. Ea a relatat că, în 2010, a cumpărat un apartament într-un bloc și că, ulterior, a constatat că în pereții imobilului apar fisuri cauzate de probleme la structura de rezistență. În vederea găsirii unei soluții, Căliman a solicitat informații cu privire la documentația care a stat la baza emiterii Autorizației de Construire pentru bloc, nr. 1397/12.11.2009.
Solicitarea a fost respinsă de Primăria Iași, petenta fiind informată cu privire la faptul că datele solicitate „nu se încadrează în categoria informațiilor cu caracter public”.
La proces, municipalitatea și-a menținut refuzul sub pretextul că autoritățile au obligația de a respecta restricțiile impuse de legislația în vigoare în legătură cu secretul comercial și industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public și privat și că documentația tehnică este proprietatea intelectuală a arhitectului sau a firmei de proiectare, iar furnizarea nu este permisă fără acordul scris al acestora.
Judecătorul i-a dat dreptate femeii și, printr-o sentință care a rămas definitivă, a decis că Primăria „are obligația de a respecta restricțiile impuse de legislația în vigoare în legătură cu secretul comercial și industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public și privat, însă aceste restricții nu pot limita accesul persoanelor la informațiile publice decât în condițiile prevăzute de lege, fără al putea suprima. (…) pârâtul este ținut să comunice reclamantei conținutul autorizației de construire nr. 1397/12.11.2009 și a anexelor acesteia și să ia, în același timp, măsurile ce se impun pentru a respecta secretul comercial și industrial, proprietatea intelectuală, fără a putea paraliza accesul reclamantei la informațiile solicitate.”
În dosare asemănătoare, Arta laşi - Societate Cooperativa Meşteşugărească de Gradul I a obținut obligarea Primăriei să-i comunice documentația care a stat la baza emiterii unei autorizaţii de construire din 2017 (decizie definitivă), iar Daniel Butilă să primească anexele autorizaţiei de construire nr.103/17.02.2017 (decizie atacată cu apel de municipalitate).
Primăria Iași a devenit Tărâmul Interzis bunelor practici din democrație
Judecător: „Refuz nejustificat”
În 2020, firma HD Networking a chemat la bară Primăria, în baza aceleiași Legi 544/2001, după ce i-a fost refuzată comunicarea unei copii a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor pentru obiectivul „Sistem de Management de Trafic în Municipiul Iași”, proiect finanțat din fonduri europene.
Societatea fusese angrenată în derularea proiectului, la un moment dat, în calitate de subcontractant și depusese o garanție de bună execuție în contul municipalității, bani care urmau să îi fie restituiți după terminarea sistemului și semnarea procesului-verbal de recepție. Societatea nu putea cere banii pentru că nu putea dovedi că proiectul este gata, iar o solicitare în acest sens la Primărie nu a primit vreun răspuns. Așa s-a ajuns la judecată. Primăria a invocat tot felul de excepții și a susținut că acest proces-verbal ar fi trebuit cerut de reclamantă de la UTI Grup, firma care a primit contractul principal în cadrul acestui proiect. Judecătorul a decis, însă, că „rezultă în mod clar că în cauză exista un refuz nejustificat raportat la solicitarea reclamantei, neputând fi reținută excepția lipsei de obiect, având în vedere că răspunsul furnizat reclamantei nu se circumscrie situațiilor în care poate fi restricționat accesul liber la informații.”
Primăria a depus apel, dar a pierdut definitiv la instanța superioară, fiind obligată și la plata a 2.618 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către HD Networking.
Și un consilier local a avut câștig de cauză într-o speță similară deschisă în 2017 împotriva municipalității. Răzvan Timofciuc, la acea vreme membru PNL, a cerut acces la dosarele achiziției publice privind licitațiile încheiate pentru modernizarea Splai Bahlui Mal Drept și Splai Bahlui Mal Stâng. Curtea de Apel Iași, prin decizie definitivă din septembrie 2018, i-a dat dreptate.
Trei întrebări fără răspuns
Spețele legate de lipsa de transparanță de la Iași au ajuns și pe rolul instanțelor din București. Un jurnalist pe nume Răzvan Marian Durlan s-a plâns că nu i-au fost furnizate răspunsuri despre contractul de termoficare încheiat de municipalitate, în 2012, cu Veolia. Întrebările fără răspuns au fost:
- Care este valoarea anuală vs totală a contractului de concesiune încheiat între Consiliul Local și compania VEOLIA?
- Cine din conducerea vechiului aparat administrativ al Primăriei Iași a semnat acest contract în anul 2012?
- De ce compania VEOLIA a anunțat oficial că dorește rezilierea contractului de concesiune cu Primăria lași?
Tribunalul București a admis acțiunea lui Durlan pentru aceste întrebări, obligând muncipalitatea ieșeană să-i răspundă, dar cauza nu este terminată deoarece pârâta a depus apel.
