Este comuna cu cei mai bogaţi oameni din Zona Metropolitană, numărând cel puţin 10 multimilionari şi câteva sute de milionari în euro.
Dar aceşti oameni nu votează, nici nu au drept de vot la Locale. În alegeri se prezintă, în mod obişnuit, 5.000-6.000 de cetăţeni, iar cu 2.500 de voturi, într-un singur tur, eşti primar. 10% din populaţia reală.
Democraţia este anulată de lipsa vizei din buletin. Ecuaţia moralităţii nu există. Responsabilitatea e vax. Progresul e o ficţiune. Cei mai bogaţi oameni şi cu cele mai mari aşteptări de la viitor, cu pretenţii de dezvoltare, nu au dreptul de a vota.
USR sau oricare alt partid mai nou nu are nicio şansă în suburbia cu cei mai bogaţi oameni din Iaşi dacă aceştia nu-şi fac buletin de Bârnova. 12.000 de locuitori nu au nimic de zis şi de hotărât.
Alegerile sunt ca o miuţă în curtea şcolii. Participă câţiva localnici dintr-un segment îmbătrânit. Vişan e localitatea cu cea mai mare dinamică imobiliară, cu cel mai numeros şi solid contigent de clasă mijlocie, dar 90% au buletin de Iaşi, nu votează. Vişan este o imensă comunitate total ignorată de Primăria Bârnova şi de consilierii locali. Aceştia sunt ai nimănui, nu locuiesc în oraş, nu aparţin nici comunei. Au case de sute de mii de euro fiecare, dar n-au drumuri, n-au şcoli, n-au parcuri şi nicio facilitate urbană. Nu vor avea niciodată pentru că nu votează, deci nu contează.
Ei trăiesc într-un cerc vicios. Nu-şi fac buletin pentru a avea acces la şcolile din oraş pentru copiii lor, dar neavând buletin nu vor ajunge niciodată să aibă școala lor modernă în Vişan. Şi vor sta toată viaţa lor cu drumurile înfundate, cu glod până la genunchi.
Orice recurs la democraţie şi competiţie care să asigure dezvoltarea este superfluu. Afacerile cu bani publici, terenuri, imobiliare sunt blindate, pentru că nu există un control real. Nu există pericolul de a face nimeni o schimbare, pentru că votul, alegerile efectiv nu au loc.
Reforma administrativă ar prespune constituirea unor alegeri la nivel metropolitan şi împărţirea vastei comunităţi din oraş şi suburbii în departamente. Ai şapte primari la câţiva locuitori şi nici nu se ocupă de ei, doar învârt achiziţiile directe şi trag tunuri imobiliare. Reforma reală ar presupune investiţii integrate la nivel metropolitan, pe infrastructură, educaţie, servicii medicale, atractivitate şi timp liber. Dar asta înseamnă un buget comun şi o listă de priorităţi comune.
E o favelă în descompunere aceasta Românie care se scurge lent în albia istoriei. Bogaţii din Bârnova nu sunt cetăţeni de fapt, sunt nişte refugiaţi în propriul lor lagăr. Nu votează în oraş, pentru că le e lehamite şi nu locuiesc în Iaşi, iar în Bârnova nu au oricum dreptul de a vota. Ei nu contează, deşi sunt motorul economiei şi ar avea cel mai greu cuvânt de spus în dezvoltarea unei zone urbane.
Totul e nonsens. Acolo nici şerif n-ar trebui să existe, nici lege, nici închisoare. Acolo e România incognito, fără buletin, fără Constituţie.
